Stii si tu bine vorba asta! O folosesti mai ales cand ai unele gusturi care simti ca nu se potrivesc cu cel cu care discuti. Si atunci, pentru ca nu ai chef de discutii prelungite spre interminabil, scoti replica asta din buzunar: „Gusturile nu se discuta!”. Cand o spui, o spui asa, ca pe o axioma. Cu aer de superioritate. Argumentul suprem.
Nimeni nu are voie sa aiba tupeul sa te contrazica „pentru caci” asta e o vorba spusa de inaintasii nostri romani. Apropo, stii varianta originala, in latina?
Desi unii din voi v-ati astepta sa spun ca nu-s de acord (ca am mai facut din astea), de data asta spun: CORRECT! Gusturile nu se discuta!
Evident, am de facut o precizare: „Gusturile nu se discută; dar gusturile se formează!”.
Vezi tu? Ne este clar ca sunt gusturi bune si gusturi proaste. Esti si tu de acord cu asta! Nu-i cazul sa le discutam, asa-i? Sunt de acord!
Insa, nu ma poti opri sa nu discut imprejurarile in care s-au format gusturile. Familia? Educatia? Anturajul?
Deci, data viitoare daca te aud ascultant manele, nu voi discuta gusturile! Dar imaginatia mea se va simti libera a ‘discuta’ imprejurarile in care ti s-au format acele gusturi!
Noh, asa e (mai) bine?
Sunt de acord. (Anonim)
:)
Gusturile SE discuta!… Gusturile NU SE impun!…
Correct. Totusi, dezamagiti vor fi unii care iubesc vorba aia… :))