Textul din 2 Împărați 6:23 este adesea interpretat ca o concluzie triumfătoare: gestul de bunătate al împăratului lui Israel, care îi hrănește și eliberează pe sirienii capturați, ar fi dus la o pace durabilă între cele două națiuni. Uneori se sugerează că acești inamici au fost atât de impresionați de mila arătată, încât nu au mai atacat niciodată Israelul.
Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare, și ei au mâncat și au băut; apoi le-a dat drumul, și au plecat la stăpânul lor. Și oștile sirienilor nu s-au mai întors pe ținutul lui Israel. 2 Imparati 6:23
Oridecâte ori mi se dă ocazia, subliniez următorul lucru: Nu s-au mai întors în Israel pâââââână în versetul următor. Atât a durat!
Căci fix în versetul ce urmează, descoperim o realitate cu totul diferită: „După aceea, Ben-Hadad, împăratul Siriei, și-a strâns toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria” (2 Împărați 6:24).
Continue reading
Comentarii recente