Am auzit urmatoarele versete citate ca și cum ar vorbi despre o examinare și o cunoaștere universală, absolută: 1 Tesaloniceni 5:21: „Cercetați toate lucrurile; păstrați ce este bun.” și Romani 15:14: „plini de orice fel de cunoștință, și astfel sunteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții.”
La o citire superficială, expresiile „toate lucrurile” și „orice fel de” par a avea o semnificație absolută sau cel puțin generala. Am auzit explicându-se că aceste versete le cere (dacă nu chiar le poruncește creștinilor) să cerceteze tot ce se poate cerceta, căci așa vor putea da mărturie despre credința lor in mod mult mai eficient.
Totuși, pentru a înțelege corect semnificația lor, este esențial să verificăm contextul în care apar aceste versete.
1 Tesaloniceni 5:21: „Cercetați toate lucrurile”
Acest verset apare într-un context care tratează viața spirituală și comportamentul creștin. Am observat că acest verset se citează de cele mai multe ori incomplet, ignorându-se partea de început „Ci”. Or, tocmai acest mic cuvânt ne arată că Pavel vorbea despre un anumit subiect, nu era un sfat separat, ci unul dat într-un anumit context. Pavel îndeamnă biserica din Tesalonic să fie vigilentă și să discearnă în mod atent lucrurile, mai ales profețiile („Nu disprețuiți prorociile” – 1 Tesaloniceni 5:20).
„Toate lucrurile” se referă la toate lucrurile spirituale, în special învățăturile și prorociile, care trebuiau verificate pentru a vedea dacă erau într-adevăr de la Dumnezeu.
Pavel nu încurajează aici o cercetare absolută a tuturor domeniilor științifice, culturale sau sociale, ci o examinare critică în sfera spirituală, pentru a păstra doar ceea ce este bun și conform voii lui Dumnezeu.
Mai mult, tot din același context face parte și versetul următor, care de obicei nu este citat impreuna cu „Cercetați toate lucrurile”: „Feriți-vă de orice se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22). Acest verset adaugă o nuanță importantă îndemnului de a cerceta toate lucrurile, arătând că sunt și situații sau lucruri de care trebuie să ne ferim fără a le investiga mai departe. Prin aceasta, Pavel subliniază că îndemnul său nu este un principiu absolut, ci unul care trebuie aplicat cu discernământ, având în vedere binele spiritual al credincioșilor.
Acest îndemn din 1 Tesaloniceni 5:21 reflectă ceea ce făceau creștinii din Bereea, care „cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea era așa” (Faptele Apostolilor 17:11). Aceștia reprezintă un exemplu concret al modului în care cercetarea este ghidată de Scripturi.
Practic, în zilele noastre, cea mai simplă aplicare a sfatului este acesta: vine cineva și îți propovăduiește ceva în biserică, du-te și cercetează ce ți s-a propovăduit. Nu respinge tot, nu lua totul de-a gata; ci cercetează tot! Ceea ce facem și în acest articol…
Romani 15:14: „Orice fel de cunoștință”
Pavel își exprimă aprecierea față de credincioșii din Roma pentru maturitatea lor spirituală: „Sunteți plini de bunătate, plini și de orice fel de cunoștință…”. Totuși, am auzit interpretându-se acest verset ca un îndemn de a deveni „plini de orice fel de cunoștință”, deși textul indică mai degrabă o constatare a stării lor spirituale actuale. Este important să remarcăm că Pavel descrie o calitate deja prezentă, nu oferă un imperativ nou.
Intrucât este absurd să credem că credincioșii din Roma erau omniscienți, rezultă că expresia „orice fel de cunoștință” se referă la un domeniu specific de cunoștință spirituală și morală, nu la o cunoaștere universală. Această cunoștință le era necesară pentru sfătuirea reciprocă și includea înțelegerea Evangheliei, cunoașterea doctrinelor fundamentale și discernământul moral.
Și dacă totuși?…
Să presupunem, prin reducere la absurd, că sensurile de mai sus ar fi absolute. În acest caz, ar însemna că am fi încurajați să cercetăm și să cunoaștem absolut totul, fără limitări. Totuși, acest lucru ar intra în contradicție cu avertismentul lui Pavel din 1 Timotei 6:4, unde vorbește despre „boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte.” Dacă cercetarea ar fi absolut necesară în toate domeniile, nu ar putea exista cercetări fără rost. Așadar, acest paradox ne arată că îndemnurile din 1 Tesaloniceni 5:21 și Romani 15:14 trebuie înțelese în contextul lor specific, nu ca principii universale pentru toate formele de cunoaștere.
Sursa cunoașterii adevărate
Pavel oferă o perspectivă profundă asupra naturii cunoștinței spirituale în 1 Corinteni 1:5: „În El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință.”
Aici Pavel folosește expresii similare, precum „în toate privințele”, „orice vorbire” și „orice cunoștință”, însă clarifică direct că această cunoștință nu este una absolută sau universală, ci își găsește sursa și relevanța în Hristos. Toate aceste daruri sunt oferite „în El”, ceea ce arată că ele sunt legate de relația cu Hristos și de scopul spiritual al vieții creștine.
Concluzie
Pavel ne îndeamnă să avem discernământ spiritual, să păstrăm ceea ce este bun și să cultivăm o cunoștință care își are sursa în Hristos și doar prin El putem discerne ceea ce este cu adevărat bun și folositor.
Această abordare ne protejează de extreme: pe de o parte, de ignoranță, iar pe de altă parte, de cercetările inutile.
PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.
