Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28:20-22)
Sunt multi care il dispretuiesc pe Iacov ca a pus – zic ei – niste conditii Domnului. Cineva chiar si-a permis sa spuna ca L-a santajat pe Dumnezeu; ceva de genul „Daca Tu imi faci cutare si cutare, atunci voi face si eu asta”. Aceste „daca” ar denota, spun tot ei, o lipsa de credinta, o indoiala: o fi / n-o fi, poate EL sa faca sau nu poate sa faca?…
Trebuie insa sa avem in vedere urmatoarele lucruri:
Juruintele in Biblie
Juruinta lui Iacov nu este singura mentionata in Biblie. In general juruintele contin acest „dacă”. Vezi juruintele amintite aici: Numeri 21:2, Judecători 11:30-31, 2 Samuel 15:7-8.
Insa foarte reprezentativa este juruinta Anei, mama lui Samuel:
Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea. Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.” (1 Samuel 1:10-11)
Dupa cum vezi, juruinta Anei contine multi de „daca”. Si nu am auzit pe nimeni sa spuna ca asta ar fi semn de necredinta. De ce am spune ca Iacov a zis „daca” din lipsa de credinta?…
Starea de moment
Iacov era un fugar, nu avea nimic. Cu cuvintele lui, cand isi amintea aceste momente: „am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu„ (Geneza 32:10).
Ii intreb pe cei care-l vad pe Iacov ca pe un mercenar care-L santaja pe Dumnezeu: Ce zecime sa dea atunci, acolo? 20 de centimetri din toiag?! Era cat de se poate de normal ca sa spuna „Daca voi avea, atunci voi da zecime”.
Cealata parte a juruintei care-l priveste personal pe Iacov este: „dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu”. Putem vedea aici pur si simplu ca Iacov, desi era om credincios, nu avea o relatie personala deplina cu Dumnezeul in acel moment al vietii lui. El inca nu putea concepe o relatie deplina cu Dumnezeu decat in casa tatalui lui. Cu toate ca era trecut de prima tinerete, este asta de dispretuit? Eu zic ca nu.
Fiecare om are experiente in viata care il pot conduce spre o predare totala Domnului, chiar daca acestea nu pot fi totdeauna delimitate strict. Consider ca la Iacov, momentul cand s-a dedicat fara rezerve a fost la Iaboc, cand s-a intalnit cu Ingerul. Observa cum se exprima Iacov inainte de Iaboc („Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale.” Geneza 31:42) si ce se spune despre el dupa Iaboc (Şi acolo a ridicat un altar pe care l-a numit El-Elohe-Israel. Geneza 33:20; El-Elohe-Israel == Domnuel este Dumnezeul lui Israel).
Alte sensuri pentru „dacă”
Cu toate ca de multe ori „daca” poate denota indoiala, neincredere, necredinta sau impunerea unor conditii, sunt si cazuri cand acelasi „daca” poate arata o conditie neimpusa de vreun om, ci impusa de starea normala a lucrurilor, de starea de fapt.
Putina lume stie ca promisiunea Mantuitorului din Ioan 14:3 suna asa in multe traduceri (printre care versiunea GBV in romana si KJ in engleza): „şi, dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, vin din nou şi vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”
Aici sensul lui daca este „cand”, accentul cazand pe conditia temporala. In romana, Cornilescu a fost mai fidel aici traducand „dupa ce Ma voi duce”.
Deci „daca” poate avea si aceasta intelegere de constrangere temporala: daca (pana cand) Isus nu mergea in cer, nu putea pregati locasuri; daca (pana cand) Ana nu avea copil, nu-l putea dedica Domnului. Acelasi sens inteleg eu ca au si „daca”-urile din juruinta lui Iacov.
Ellen G. White surprinde in cuvinte frumoase aceasta nuanta:
În acest caz, Iacov nu căuta să Îi pună condiții lui Dumnezeu. Domnul făgăduise deja prosperitate, și acest vot a fost revărsarea unei inimi pline de recunoștință pentru asigurarea iubirii și îndurării lui Dumnezeu. Iacov înțelegea că Dumnezeu are asupra lui drepturi pe care trebuie să le recunoască și că dovezile speciale ale bunătății divine acordate lui cer un răspuns. Tot astfel, orice binecuvântare revărsată asupra noastră cere un răspuns pe care trebuie să-l dăm Autorului tuturor îndurărilor. Creștinul trebuie să-și cerceteze adesea trecutul vieții sale și să-și amintească cu recunoștință prețioasele izbăviri pe care Dumnezeu le-a lucrat și le lucrează pentru el, susținându-l în încercări, deschizând căi înaintea lui atunci când totul părea întunecos și potrivnic, înviorându-l atunci când totul părea să se prăbușească. El ar trebui să recunoască toate aceste dovezi ale grijii ocrotitoare a îngerilor cerești. (PP 183, 3)
La urma urmei, problema noastra nu ar trebui sa fie „daca”-urile din viata lui Iacov (caci Iacov si-a implinit fagaduinta), ci mai degraba „daca”-urile din viata noastra.
PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.