Inainte de feisbucar a fost telefonarul; telefonarul nu a disparut insa odata cu aparitia feisbucarului.
Telefonarul crede ca principalul rol al unui telefon (denumit stiintific michiduță pe acest blog) este acela a înlesni comunicarea vorbala. Telefonarul nu intelege ca este posibil sa porti o michiduta dupa tine din cu totul alte motive (in adevar, michidutele stiu face multe lucruri). Daca nu vorbesti la telefon – se intreaba telefonarul – atunci de ce-l mai ai?!
Telefonarul nu socoteste ca este o favoare din partea ta aceea de a-i raspunde la telefon; el isi doreste ca tu sa te simti obligat sa raspunzi pentru ca asa-i frumos. Mai mult de atat, telefonarul sustine ca trebuie sa-l suni inapoi daca nu ai raspuns. In oarecare masura deci, un telefonar poate incerca sa puna stapanire pe tine fix prin michiduta pe care tu o detii.
Telefonarul găsește ca daca are minute nelimitate poate sa-ti vorbeasca oricat, cu toate ca nu-ti este macar soră sau frate, mamă sau tată. Ce limitat este acela care crede ca intr-o lume limitata pot exista minute nelimitate! Colac peste pupaza, telefonarul considera o impertinență sa te grabesti spre incheiere cand el este cel care a sunat.
Telefonarul asteapta ca tu sa fii la randul tau un telefonar. Telefonarul aterneaza cersitul de telefoane (convorbiri) cu imputele ca nu l-ai suntat. Desigur, tine o evidenta stricta a ocaziilor cand nu ai raspuns si a perioadei de cand nu ati vorbit la telefon.
PS. Se spune ca femininul de la “telefonar” ar fi un oximoron in sine. Din pricina setarilor default.
