Ne-am propus sa vizitam Pietrele Albe din Vladeasa. Am pornit de la Cascada Valul Miresei de la Rachitele. Un fluture zglobiu parca ar fi vrut sa ne ureze drum bun.
De la cascada am mers vreo 6km pe un drum forestier. De aici incepe circuitul Pietrele Albe. Le-am privit de jos: oare traseul va duce pana sus, pe ele?
Prima parte a traseului a fost foarte interesanta o bucata de traseu era pe un fel de stanca spalata de ape. Asa mi-am imaginat, mai ales ca trecea un raulet pe acolo.
Din loc in loc ma opresc sa fac cate o poza cu Pietrele Albe.
Traseul duce pe jos, trecem pe sub pietre, pe la poala lor.
Pe la jumatatea circuitului, chiar inainte sa intoarcem am gasit ciuperci in padure. Niciodata in viata mea de om nu am gasit atati galbiori intr-un loc.
Si cate un hrib.
Nici nu le-am cautat, nici nu le-am putut lasa. Am si uitat ca va trebui sa le port in maini vreo 9 km de-aici incolo. Si tot mai adunam. : ))
Cateva poze din „capatul” circuitului. Adica de unde am intors.
Si intr-adevar urma sa mergem pe Pietre. Yei!
Asa se vede lumea de acolo, de sus.
Sau asa…
Sau privind mai larg, asa. :)
La intoarcere, in poenita aceasta am pierdut marcajul. Cautam cu totii o bulina galbena. Acolo e cea mai draga fiinta. Ce mici suntem!
Si am gasit si bulina. Tare bine a fost ascunsa. : ))
Am coborat de pe Pietrele Albe. Cu pasi obositi, dar inimi bucuroase. Mai aruncam o privire in spate, ca sa le mai facem o poza.
Conform traseului inregistrat cu SportsTracker, am facut 18 km in 8 ore si jumatate.
Si acum, dragi cititori, iata motivele pentru care ne-a luat atat de mult.
Pauze lungi si dese.
Si gustoase.
Dovada! Noroc ca ne impingea o ploaie din spate, ca cine stie daca ajungeam cu zi inapoi. : ))
La intoarcere am gasit un fluturas. Obosit ca noi. Unde-l puneai, acolo statea.
Si asa am notat in aminitire inca o zi frumoasa!
