Dupa cum era de astepat, in aceasta epoca dominata de calculatoare au aparut multe boli (la oameni, nu la calculatoare!) legate de acest domeniu.
Una din ele este clickăita. Clickăita are drept cauze pricipale facebookălita si y-messengerita. Predispusi spre boala sunt cei cu un nivel scazut al IQ-ului, dar un nivel ridicat de credulitate. Sunt lesne crezatori, adicatelea. Pun la inima tot ce le vad ochii.
Simptomele clickăitei sunt urmatoarele: predispozitia de a da click pe orice link care apare in fata bolnavului (fie in mail, messenger sau facebook), observarea rapida de catre bolnav a butoanelor de „like”, „share”, „Forward” (in caz ca este in contul de email). Observarea agera a acestora este insotita de o dorinta incontrolabila de a le apasa.
Nu este dureroasa, din pacate. De fapt, bolnavul de clickaita este chiar foarte ager – considera o rusine a nu da imediat click pe un link, buton. Degetul lui arator aproape ca l-ai putea confunda cu acul de la masina de cusut. Poate de aceea, clikaita mai este cunoscuta in popor si cu numele de „parkinsonul calculatoristului”.
Clickăita acută se intalneste la cei care nu au acces non-stop la calculator si/sau internet. Apar din cand in cand pe net, nu-i vezi, dar stii ca au aparut. Cum? Simplu! Incepi sa primesti emailuri cu poze cu pisici si flori, cu catelusi, cu glumite, cu orice. Cand vine un mail, stii ca mai sunt pe drum inca 30! Asa „functioneaza”; omul isi gaseste mailul plin cu tot felul de emailuri care incept cu „fw: fw: fw: fw …” si simte obligatia sa dea si el mai departe. Sau intra pe facebook, gaseste o gramada de noutati placute ochilor lui, moment in care il apuca criza de clikuita si incepe sa sharuiasca pe ele. Asta este clickuita acuta.
Clickăita cronică se manifesta la cei care stau non-stop in tovarasia calculatorului. Nu stiu cata minte sa aiba cineva pentru a da click pe orice link pe care-l primeste, dar stiu ca tot el se mira cand observa ca messul o ia razna, trimite mesaje sau mailuri in prostie. Deh, toate se platesc in viata. Cat despre facebook, clickarii cronici stau cu ochii pe perete si cum apare ceva, cum PAC! like sau share! Scrii un articol pe blog, il sharuiesti pe facebook… clickarul cronic este acolo – dupa maxim doua secunde a dat like. La ce bun sa citeasca?!… n-are el timp pentru asta. El este preocupat cu… clickuitul, evident!
Remedii si tratament: Hmmm, greu de spus. In primul rand consitientizarea bolnavului ca este mai bine sa bea un pahar de suc cu cineva decat sa joace jocuri stupide pe facebook, ca este mai palpitant sa oferi un cadou decat sa dai un share la toate tampeniile, ca este totusi mai bine sa vorbesti cu gura decat cu degetele.
Insa nu toti raspund la tratament… Universul multora se afla la buricurile a doua degete. Click-stanga, click-dreapta. Pentru unii au ramas doar medicamentele Lopatin si Gropamol.
PS. Nu s-a ales inca o denumire oficiala pentru betegii de clickuita. Foloseste, la alegere: clickari, clickişti, clickuişti, clickagii… Sau poate gasesti tu un cuvant mai potrivit.
Mesajul subliminal al articolului era: Hai să găsim un alt plural pentru cuvântul „buric”. :P
Ce sa mai comentez??? E de prisos, ca doar scrise mai sus pretenu… Hopa, se pare ca inca nu m-am vindecat…Hmmm, iete na, boala asta nu cred ca va fi eradicata. In caz ca va fi, primul lucru ce trebuie sa se „dez”inventeze e CALCULATORUL! haha, sa vedem cine e de acord acu? :)
„Scrii un articol pe blog, il sharuiesti pe facebook…”
Tu din ce categorie faci parte? Ca doar ai impartasit pe fb articolul… ca sharuiesti nu stiu eu ce inseamna, ufff… in romana nu sunt cuvinte indeajuns!!!
@Daniela, eu criticam pe cei care imediat dupa ce ai impartasit articolul pe facebook, dar IMEDIAT, se pun si dau like. La cat de greu se incarca blogul meu sunt convins ca uneori nici nu apuca sa se incarce pagina, ce sa mai si citeasca…
Am invatat si eu ce inseamna „por fin”. Cred ca si tu te descurci sa gasesti ce inseamna „share”. Scuze daca l-am folosit abuziv.
De-ar pica si facebook-ul asta macar, ca atunci ar incepe oamenii sa mai si socializeze.
Mare lucru ai zis! Dar e cu doua taisuri: tu iti dai seama ca atunci toti acestia care share-uiesc de toate cele s-ar putea sa se reprofileze specializandu-se pe trimitere de emailuri? : )) Asa ca bun-rau cum o fi fb-ul, este un loc unde sa se poata manifesta distinsii…
La urma urmei, poate tot mai rau ar fi fara rau: https://alexb.ro/2012/03/tot-mai-rau-fara-rau/
Din fericire exista termenul de SPAM in „incinta” casutei de e-mail. Din pacate facebook-ul nu a auzit de asa ceva:)). Dar mi-e greu sa cred ca daca „cartea cu fete” nu ar mai fi, utilizatorii ei s-ar reprofila:). Apropo, mi-a placut articolul!
eu as vrea ca acolo unde este proptit un buton de like sa fie si unul de dislike ca sa fie mai fair asa, sa ne simtim bine cu totii, eu una m-as simti excelent exprimandu-mi opinia si neplacerea fata de multele prostii care apar pe bloguri si pe facebook, as da click-uri in prostie :)
clickaiala=plictiseala dincolo de limitele suportabilului, asa cred, deci gasirea unei ocupatii trateaza boala :)
Andreea, mi-a placut cum ai zis „as da clickuri in prostie”. :)