Iacov 1:2 ne învață că încercările pot fi privite ca oportunități de creștere și întărire a credinței, iar bucuria în mijlocul lor este o dovadă a încrederii noastre în planul lui Dumnezeu. Această atitudine este esențială pentru a depăși provocările cu care ne confruntăm în viață.
Partea interesanta este ca in unele traduceri apare termenul „incercari”, in altele „ispite”.
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie cînd treceți prin felurite încercări. (Cornilescu)
Toată bucuria să v’o puneți în seamă, fraților, când dați de felurite ispite. (Barolomeu Anania)
Socotiți ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin felurite ispite. (GBVN)
Să considerați ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin diferite încercări. (Romano-Catolica)
Socotiți totul a fi bucurie, frații mei, când cădeți în diverse ispitiri. (Fidela)
My brethren, count it all joy when ye fall into divers temptations. (King James)Iacov 1:2

Probabil ca observatia ca termenul „peirasmos” poate fi tradus atât ca „încercare”, cât și ca „ispită” ne pune intr-o asa incurcatura incat in Lectiile Scolii de Sabat din 15 octombrie 2024 se doreste a se clarifica acest lucru prin intrebarea „De ce este greșit să spunem că Dumnezeu trimite încercări și ispite?„. Dupa ce am auzit atatea predici in care ni se spunea cat de importante sunt incercarile in viata noastra, recunosc ca m-a intrigat aceasta intrebare.
Continue reading