Printre altele, citesc cartea „Efectele televiziunii asupra mintii umane” scrisa de Virgiliu Gheorghe.
Este impartita in trei parti principale, am terminat de citit prima parte. Aceasta prima parte se intituleaza „Efectele comunicarii audio-video asupra dezvoltarii si functionarii creierului”. In aceasta parte, autorul aduce in atentia noastra efectele pe care le are TV-ul (generic numit TV; poti face TV si dintr-un calculator sau telefon) asupra creierului. Si nu programele in sine, ci tehnologia folosita: numarul mare de frame-uri pe secunda, numarul mare de efecte vizuale pe minut. Abia in a doua parte a cartii se abordeaza si efectul pe care-l are continutul informatiilor.
Pe scurt: cortexul se dezvolta diferit la cei care se uita mult la TV (mai ales in anii copilariei/adolescentei cand creierul este in dezvoltare), neuronii pur si simplu se leaga altfel decat la cei care nu se uita la TV! Cele mai daunatoare sunt filmele si videoclipurile (datorita numarului mare de efecte vizuale).
Parcurgand aceasta prima parte a cartii mi-am dat seama de cauzele unor efecte care se vad – din pacate – la din ce in ce mai multi oameni din jurul nostru. Autorul dezbate pe larg urmatoarele anomalii din viata celor ce se uita la TV, rezultate – repet – ale dezvoltarii anormale a creierului.
* plictiseala :: acestora lumea din jurul lor, viata reala, nu li se pare interesanta; este mult mai interesant ceea ce vad la tv. Asa se ajunge sa auzi chiar si pe unii copii spunand: „m-am plictisit”.
* lipsa concentrarii :: nu se pot concentra timp indelungat asupra unei activitati sau a unui subiect anume; totul trebuie sa fie „scurt si la subiect”
* memorie proasta :: avalansa de imagini si de efecte vizuale toaca practic creierul astfel incat nu mai poate procesa informatia primita. Imaginile direct in subconstient, ocolind ratiunea, dar mai este un efect nedorit: creierul fiind obosit, uita repede. Asa ca nu te minuna daca ti-a promis ceva si maine habar nu mai are ce si cui a promis. Nu-i el de vina.
Continue reading
