Predicarea cu PPS :: între uz şi abuz

17 ianuarie 2013
by AlexB
5 Comments

Observ in ultimul timp, mai ales la predicatorii tineri, un tot mai mare drag in a folosi PowerPoint-ul atunci cand predica. Ca orice alta inventie/inovatie, aceasta aduce cu ea si bune, si rele. Si rele, si bune.

A nu se intelege ca am ceva cu PowerPoint-ul. Dar a nu se intelege nici ca nu am ceva cu el.

Gasesc PowerPoint-ul foarte util in unele cazuri, indispensabil in altele. De exemplu: prezentarile de programare, prezentarile de sanatate, prezentarile pentru copii. Insa am mari probleme cand se abuzeaza de PP; am observat asta mai ales la folosirea PP-ului in predici.

Din postura unuia dintre cei multi „iubiti ascultatori” am sa-ti pun cateva intrebari care sper ca te vor ajuta pe viitor privind folosirea PowerPoint-ului.

1. Ascultam sau lecturam?

Din cate simt eu, daca tot alegi sa folosesti o prezentare PowerPoint in timp ce predici, ar trebui ca pe prezentare sa apara ideile principale. Daca ar fi sa fie o regula, cred ca ar trebui sa fie asa: Pune in prezentare ceea ce nu spui (sau e mai usor sa vedem, decat sa ascultam)..

Totodata, mai exista o regula (regula 1 7 7): o idee per slide, 7 linii de text per slide, 7 cuvinte per linie. Evident, scris destul de mare incat sa se poata citi si din spate.

Nu te folosi de prezentarea PowerPoint ca de un mijloc prin care ne poti turna in cap o sumedenie de paragrafe si versete.

Esti acolo ca sa ne vorbesti sau ca sa ne citesti? Crede-ma, ca cei mai multi dintre noi dorim sa te auzim vorbindu-ne, ca de citit citim si noi acasa.

Continue reading

Povestea vulturului

22 martie 2011
by AlexB
Add Comment

Mi-a adus aminte cineva despre aceasta prezentare PowerPoint.

Nu de multa vreme am citit aceste randuri care mi-au placut:

Vulturul Alpilor este câteodată învins de furtună şi silit să coboare în defileele munţilor. Norii de furtună izolează această pasăre puternică a pădurii, siluetele lor întunecate despărţind-o de înălţimile însorite, unde aceasta şi-a făcut cuib. Eforturile ei de a scăpa par lipsite de izbândă. Zvâcneşte ca o săgeată încoace şi-ncolo, bătând aerul cu aripile puternice şi trezind ecourile muntelui cu ţipetele ei. Într-un târziu, pe o notă de triumf, se înalţă cu viteză şi, străpungând norii, iat-o din nou liberă în razele soarelui, cu întunecimea şi furtuna departe sub ea. Şi noi putem fi înconjuraţi de dificultăţi, descurajări şi întuneric. Minciunile, nenorocirile, nedreptatea ne despart de soare. Sunt nori pe care nu-i putem risipi. Degeaba ne luptăm noi cu împrejurările. Nu există decât o singură cale de scăpare, numai una. Ceţurile şi negura stau lipite de pământ; lumina lui Dumnezeu străluceşte dincolo de nori. Pe aripile credinţei, ne putem înălţa în razele de soare ale prezenţei Sale. (EGW – Educatia, cap. Alte parabole)