Pentru un programator conteaza in primul rand ca aplicatia sa functioneze corect. Erorilor din aplicatie le atribuie anumite coduri pentru a le putea indetifica mai usor. La urma urmei, programatorul e mai prieten cu cifrele decat cu literele.
Utilizatorului aplicatiei insa trebuie sa i se spuna ceea ce a gresit. Si nu poti sa-i trantesti un cod de eroare doar, ca nu o sa inteleaga nimic (ca sunt si alte erori in afara de celebra 404). Frumos este sa pui un text concis si sugestiv, scurt si clar.
Aici insă ar fi totusi indicat sa nu fie lasate lucrurile pe mana programatorului. De ce? Iata cateva exemple concludente in ceea ce priveste destoincia unui programator in a se juca cu cuvintele… sau cel putin maiastra-i creativitate.
„Eroare la clonarea persoanei.” :: Nimic legat de genetica; era vorba despre erori la copierea informatiilor unei persoane.
„Eroare la salvarea copilului: Copilul nu are familie.” :: Nu, nu despre pompieri; tot ca mai sus, erori la salvarea datelor despre copil.
„Părintele este invalid.” :: Nu chestii legate de biologie (stii… biolog == olog de ambele picioare). Nu! Nu se selectase parintele intr-un dropdown list de pe interfata.
