In timpuri de demult, cand eram la gradinita, era un copil care avea un obicei aparte. La el era mai pronuntat, desi cu siguranta apucatura asta se intalneste la multi copii.
De cate ori ziceam ca am facut ceva, ca am ceva sau ca-mi place ceva, imediat sarea el: “Si eu fac! / Si eu am facut! / Si eu am! / Si mie imi place!”. Uneori adauga precizari de genul “exact asa” sau “si mai ceva”.
Au trecut anii si intalnesc acum, din cand in cand, oameni cu genul acesta de apucaturi. La acestea au mai adaugat, dupa caz, si zicerile la forma negativa: “nici eu nu fac”, “nici eu nu am”, nici mie nu imi place”.
Multa vreme le-am considerat apucături de grădiniţă. Le tratam, in general, ca atare – amuzându-ma in mine de astfel de apucaturi copilaresti. In cazuri speciale, le tratez special.
Le-am considerat asa pana acum, cand tocmai am citit intr-o carte urmatoarele lucruri foarte interesante: Continue reading
Comentarii recente