Ma suna luni pe la 17:00:
– Ar trebui sa ne intalnim tot grupul ca sa discutam.
– Bine. Cand?
– Joi. Este bine ora 19:00?
– Da.
– Stii ce?! Nu este mai bine 18:30?
– Pot oricum: pot si la 18:30 si la 19:00.
– Hai sa zicem 18:30, pentru ca sa incepem la 19:00.
– Ce?! Zi-mi te rog la ce ora, fara imbarligaturi.
– Bine. 19:00 ramane. Dar sa zicem 18:30. (Insista. Poate-s mai batut in cap si nu inteleg ideea).
– Bine. La 19:00 voi fi acolo.
Joi, pe la 17:00 ma suna un altul din grup:
– Eu nu o sa pot veni la fix pentru ca […]. Voi intarzia un pic…
– Bine. Am sa le spun ca veniti, doar ca intarziati.
– Mergi pentru 19:00?
– Da. (si in sinea mea: doar n-o sa ma ia si asta cu 18:30!)
– Hm… nu cred ca are rost! Este suficient daca mergi pe 19:30. Oricum nu se incepe mai repede de 19:30.
Si totusi care sunt motivele din care se intarzie? De ce exista atatia intarziati?
1. Asa-i normal. Pentru multi semantica antonimului ‘intarziere’ este total necunoscuta. E normal sa nu inceapa la fix. In lumea lor, este normal sa se intarzie. Parca ar face parte din etosul poporului roman (as putea aici chiar restrange, dar nu vreau de data asta). De exemplu, se anunta inceperea unui eveniment la ora 14:00, dar romanul STIE ca se va incepe cel mai repede la 14:30. Daca incerci sa spui ca totusi e normal sa se inceapa „la fix”, esti considerat de multe ori ‘sarit de pe fix’. Vorba ceea: „trenul de 7:00 pleaca fix la 8:15”.
2. Probleme neprevazute. Cand dai sa iesi din casa suna fix-ul, iar in trafic toate iti sunt impotriva: soferi tuluci si lesne tematori de radare, semafoare nesincronizate bine, conducta cu pietoni sparta, „sofer de tramvai” ursuz care nu te asteapta, niste OZN-uri iti taie calea, etc.
3. Somnorila. Nu auzi ceasul desteptator sau il auzi, dar mai astepti sa-l auzi si peste 5 minute, si inca peste 5, si inca peste 5… No comment. Oricum, un rasarit de soare este tot ca un apus, doar ca invers. De ce ai vrea sa-l vezi?!
4. Vedetism. Excelenta oportunitate de a te baga in seama, mai ales cand depind si altii de tine. Toti te vor observa cand vii! De exemplu, exista aici un intreg ritual in cazul instrumentistilor: intarzierea specifica, aparitia ‘pe scena’, acordarea instrumentelor… toate facute cu un calm netulburat de nici o graba.
5. VIP. Ai zice ca este tot cea de la 4, dar nu la aia ma refer. Acestia nu mai au nevoie de popularitate. Acestia nu intarzie ca sa se bage in seama. Pentru acestia este un mod de viata. El STIE dinainte ca va intarzia; indiferent de ora aleasa! Si stiu si ceilalti, de fapt. Nu se pune problema ca vrea/nu vrea, ca poate/nu poate… Invariabil: intarzie.
6. Egoism. „Doar nu o sa ajung EU cu 5 minute mai repede! Lasa ca asteapta celalalt/ceilalti”. Mai ales ca TU ai mereu probleme. Si problemele TALE sunt mult mai importante decat ale celorlati. Care ceilalti? Gandaci de Colorado! Probabil ca cei care intarzie nu constientiezeaza un lucru: atunci cand intarzii ii FURI celuilalt din timpul lui. Da, nu trebuie ca sa omori pe cineva pentru a-i lua ceva ce nu-i poti da NICIODATA inapoi. Pe langa viata, TIMPUL este ceva ce nu poti da niciodata inapoi odata ce l-ai luat. La urma urmei, viata este formata si din timp… A intarzia oare nu inseamna a fura cate un pic din viata celorlalti?
Solutii? In general, am obseravat ca este util sa te trezesti (nu neaparat din pat) cu 5 minute mai repede! „Stupid de simplu” vei zice. Si totusi, gandeste-te: Daca mergi undeva cu un tramvai care circula din 10 in 10 minute si intarzii 5 minute la tramvai, la destinatie cat vei intarzia? Daca mergi undeva cu un autobuz care circula din jumate in jumate de ora si intarzii 5 minte, la destinatie cat vei intarzia? Dar daca intarzii un pic la un tren care merge din 5 in 5 ore? Dar daca intarzii cateva minute la un avion care merge o data pe zi, cat vei intarzia la destinatie? CAT?
Este adevarat ca cel care intarzie este mult mai jovial decat cel care asteapta! Si totusi, oare asa mare priedere de vreme este sa ajungi cu 5 minute mai repede? Oare punctualitatea chiar este virtutea celui plictisit? Poate… cine mai stie?
PS. Imi promisesem ca nu voi mai vorbi niciodata in public despre punctualitate. Dar am scris. Nu se pune.
:) Eu cred ca,ar fi prea frumos sa fie toti punctuali….dar nui imposibil.
daca asa zici tu…
oricum, ce alte solutii gasesti pentru a fi punctuali?
O solutie ar fi sa faci o disciplina in privinta asta…pur si simplu sa vrei si sa-ti impui personal,sa fii punctual…
La noi circula o vorba in Banat. In trecut, cand la tara in satele multiculturale de pe acolo anunta vornicelul cate ceva de interes public strangea de obicei populatia satului in fata primariei.
Si cand incepea sa strige zicea: Toti roanii sa fie la 18:30 in fata primariei, si toti nemitii la 19:00. Romanii se bucurau ca sunt primii, mai bagati in seama de cat nemtii, dar tobosarul satului stia de ce e asa… Oricum romanii intarziau.
Nostim. Dar stii ce-am observat? Ne chiar mandrim ca intarziem. Parca ar fi ceva onorific.
„Scuze că am întârziat dar am avut ceva important de făcut” :o… adică ce facem acum nu e aşa important??
Da! Asta iar este un lucru fain: pe langa ca intarzii, mai pierdem cateva minute cu cerutul de scuze.
Pai, probabil, chiar ai avut ceva (mai) important de facut, de exemplu sa dormi! =)) Altfel nu intarziai.
Punctualitatea este o virtute pe care putini tineri o poseda…mi se pare o prostie sa dai prioritate lucrurilor neinsemnate, iar atunci cand vine vorba de ceva serios, sa se pune problema intarzierii.
Si eu care ma duc cu jumatate de ora ca sa nu pierd trenul=))
si totusi, destoinicia este data de corectitudinea in lucrurile mici.