Daniel 4:26-37:
Dupa douasprezece luni, cand regele Nabucodonosor se plimba in palatul regal din Babilon, a prins a grai zicand: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am cladit eu intru taria puterii mele si spre cinstea stralucirii mele, ca resedinta regala?”
Pe cand cuvantul era inca in gura regelui, un glas s-a coborat din cer: „Tie, rege Nabucodonosor, ti se spune: Regatul s-a luat de la tine. Si dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele campului si vei paste iarba si vor trece sapte ani peste tine, pana ce vei recunoaste ca Cel Preainalt are putere peste imparatia oamenilor si ca o da cui voieste!”
Indata s-a implinit cuvantul asupra lui Nabucodonosor, caci a fost alungat dintre oameni si a mancat iarba ca animalele si trupul lui era udat de roua pana cand parul i-a crescut ca penele vulturilor si unghiile ca ghiarele pasarilor.
Si dupa trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer si mintea mi-a venit din nou si am binecuvantat pe Cel Preainalt si Celui vesnic viu l-am adus lauda si preamarire, ca puterea Lui este putere vesnica, iar imparatia Lui din neam in neam.
Toti locuitorii pamantului sint socotiti ca o nimica si El face ce voieste cu ostirea cereasca si cu locuitorii pamantului si nimeni nu poate sa-L impiedice la lucrul Lui si sa-I zica: „Ce faci Tu?”
In acelasi timp mi-a venit mintea la loc si, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarasi maretia si stralucirea si sfetnicii mei si dregatorii cei mari m-au chemat si regatul mi-a fost dat in stapanire, iar puterea mea a crescut si mai mult.
Acum, eu, Nabucodonosor, laud, inalt si preamaresc pe Imparatul cerului; toate faptele Lui sunt adevarate si caile Lui drepte, iar pe cei ce umbla mandri poate sa-i smereasca!
…Si mai cunosc pe cineva care vreme de 7 vremuri, adicatelea ani, nu a mancat supe, ciorbe sau cum s-or mai fi numind cele pentru care trebuie folosita lingura…
