Nu e ceva bun, dar din pacate se mai intampla…
„Orice asemanare cu fapte sau persoane reale e pur intamplatoare.”
Exista un fel de predici care parca nu se adreseaza nimanui. Sunt spuse astfel incat sa nu aiba nici o legatura cu ceea ce fac cei ce le asculta sau sa nu aiba nimic de-a face cu ei.
Nu de putine ori am auzit spunandu-se „Sa nu credeti ca vorbesc pentru careva din voi” sau „Sa nu vi se para ca ma refer la careva”.
Oameni buni, vorbiti despre ozn-uri la pereti atunci? Sau despre ce si cui?
„Opiniile exprimate la acest amvon apartin vorbitorilor si nu reflecta neaparat pozitia bisericii noastre.”
Da, se mai intampla ca sa ajunga la amvon cate unul care nu impartaseste in totalitate crezul bisericii. Am vazut oameni care chiar se considerau persecutati chipurile de biserica de la a carui amvon vorbeau.
Persecutati cine stie in ce sens, pentru ca fizic n-am auzit sa le fi taiat cineva vreodata nici macar o unghie pentru crezurile lor deosebite.
Oare nu ar fi normal ca cel care vorbeste sa spuna cuvintele LUI?
„Cand imaginile suprima Cuvantul.”
Era o carte cu titlul „Cand imaginea suprima cuvantul”. Vorbea despre TV si efectele lui.
Ei bine, unii se pare ca si-au propus sa ne demonstreze la predica faptul ca imaginea este mai puternica decat Cuvantul. Asa se intampla ca se face uz (?) de PowerPoint mai mult decat de puterea Duhului: am vazut cu ochii mei predici / vorbiri insotite de prezentari cu mai multe imagini decat versete, ceea ce parca nu-i chiar natural. Mai nou, se folosesc si clipuri video.
Tot aici s-ar putea vorbi si despre predicile care merg din istorioara in istorioara (nici macar nu mai conteaza daca e „intamplare adevrata”), din maxima in maxima (ah! oare pe cati dintre vorbitori ii intereseaza autorii maximelor? Doar si Voltaire a fost om bun, nu? Chiar daca nu suporta Biblia), sau din banc in banc (ca doar cum oile trebuie hranite, si caprele trebuie distrate).
(va urma)
