Gradina Zmeilor mi-a ramas in amintire ca acel loc despre care am zis: „wow! Avem in Romania asa ceva?!”. Am profitat de faptul ca am avut o duminica libera si am vizitat-o din nou. De data asta impreuna. :)
Arealul „Grădina Zmeilor” prezintă o zonă naturală (din Podișul Someșan, subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare transilvane), ce cuprinde un ansamblu neregulat de stânci (Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Acul Cleopatrei, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul), cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”.
Formațiunile geologice (atribuite perioadei holocenului) alcătuite din gresii (de culoare cenușiu-gălbuie) cu intercalații de microconglomerate, s-au format prin acțiunile repetate ale aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură), apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale (prăbușiri, surpări) desfășurate de-a lungul timpului.
Am urmat poteca pe sus, prin padure. Ne-am pus hamacele, ne-am odihnit, am ascultat fosnetul padurii. Ne-am si jucat un pic, am ras cu hohote. Ca-n padure. :)) Prietenii nostri au adus cu ei ceva board games, dar nu au lasat acasa nici buna dispozitia. Le multumim si pe aceasta cale!
Am vazut o multime de soparle dragute. Ne-am intors pe poteca de jos, pe langa stanci. Pentru ca lucrurile sa fie perfect de haioase, chiar la sfarsit ne-a prins o ploaie cu gheata (unele erau de marimea unei alune). Ne-am intors acasa pe cat de leoarcă, pe atat de bucurosi. O zi extraordinara!
