Fara indoiala, ziua preferata dintre cele petrecute in Franta a fost ziua in care am mers la Gorges du Verdon. Asa se vedeau cheile de pe soseaua care ne-a adus aici. Intuiam ca trebuie sa fie ceva trasee pe jos, eram nerabdatori sa vedem ce ne asteapta acolo.
Si-am pornit bucurosi. La inceput traseul cobora lin, ca sa nu te sperie.
Vedem jos o pasarela peste care vom trece! WOW!!! Si pentru cateva momente uitam ca va trebui sa urcam inapoi tot pana aici.
Despre aceasta pasarela ziceam.
Si am ajuns la ea. La vale chiar n-a fost greu. : ))
Asa se vedea raul de pe pasarela.
Sau asa, in cealalta directie.
Dupa ce am facut un mic popas pentru a manca, ne-am continuat drumul. La doar 5 minute de acolo, ne astepta inca un loc marcat ca punct de interes pe traseu. Da, acel pom deformat si uscat este vestit. :)
Urmatorul loc marcat pe harti este acest loc unde poti ajunge la rau. O mini „plaja”. E bine, macar aici nu ai motive sa te temi ca poti cadea mai jos. Dar in acelasi timp, e locul unde poti medita la faptul ca de aici trebuie doar sa urci.
Am ajuns pana aici, la acest loc unde traseul era efectiv sapat in stanca, avea acoperis de stanca. Aici a inceput si ploaia. :D
Manati de ploaie, drumul spre masina a parut mai scurt. Sau cel putin a fost facut mai repejor. :D
Am ajuns la masini uzi leaorca. Ne-am schimbat, am pornit la drum, din loc in loc aruncand privirea jos in vale: „uite, pe acolo am fost!”.
Am mai facut un popas, numa’ bun pentru a medita la frumoasa zi ce pregatea sa se incheie.
Am mai aruncat o ultima privire la chei, cu gandul ca daca am fi stiut cat pot fi de frumoase aceste locrui am fi plecat mai de dimineata. Data viitoare asa vom face!
