In vara lui 2017 am ajuns prima data pe Ceahlau, si ne-a placut mult. Ne-am promis atunci ca vom reveni aici. Dar cine s-a gandit ca il vom revedea pe timp de iarna? Cel putin, inceput de iarna.
La inceput de decembrie, am fost doua zile in Ceahlau. Se anunta vreme cu ceata si multa zapada. Ceata n-a fost deloc, zapada a fost doar cat sa-ti fie mai draga!
In prima zi, am facut o plimbare mai scurta, 7 km. Asa, ca dupa masa. Am plecat de la Izvorul Muntelui spre Poiana Maicilor.
Traseul incepe cu un drum forestier, care se tot ingusteaza pana ajunge o carare.
Din loc in loc, printre copaci se vad muntii.
Pe cum urcam mai sus, brazii sunt tot mai desi si zapada tot mai multa.
Dupa ce am mers preponderent prin padure, am ajuns la aceasta poiana de unde am putut admira imprejurimile.
Eram in Ceahlau, dar inca nu simteam ca sunt in Ceahlau. Maine! Maine vom vedea acele formatiuni de stanci care m-au impresionat cand am ajuns aici prima data. Deocamdata ne bucuram de zapada.
De la Poiana Maicilor ne-am intors pe acelasi traseu spre Izvorul Muntelui unde eram cazati.
A doua zi, am facut un circuit: Curmatura Lutu Rosu – Jgheabul cu Hotar – Varful Toaca – Varful Lespezi – Cabana Dochia – Curmatura Lutu Rosu.
Asa se vedea rasaritul soarelui aproape de Curmatura Lutu Rosu.
De la Curmatura Lutu Rosu am inceput sa urcam cu intentia de a ajunge la Cabana Dochia si acolo vom vedea: daca mai avem timp, mergem si pana la Varful Toaca.
Prima parte a traseului a fost prin padure, urmand un firisor de apa.
Cararea era batatorita si vremea senina. Se arata o zi excelenta!
Venim dinspre Izvorul Muntelui, ne ducem spre Cabana Dochia. Traseul era bine marcat, nu am pierdut niciodata marcajul.
Ajungem la Stanca Dochiei.
Pentru cine doreste sa stie legenda Dochiei, am facut o poza cu textul. Daca nu o poti citi bine, n-ai decat sa mergi la fata locului.
Aproape de Jgheabul cu Hotar vedem o carare prin zapada la dreapta spre Varful Toaca. Verificam harta si desi nu vedem vreun traseu marcat, hotaram s-o luam pe scurtatura spre Toaca.
Urmeaza o poienita de unde putem vedea minutiile ce ne inconjoara.
Da, astea arata a Ceahlau!
Dupa un mic popas aici, ne pornim spre Varful Toaca.
Am urcat pe Toaca, folosind monstruozitatea aceea de scari metalice. Asa se vede lacul Bicaz de pe Toaca. Daca observi, se vede si curbura pamantului; dar trebuie sa si crezi. : ))
De la Varful Toaca, am luat-o spre Cabana Dochia pe langa Varful Lespezi. De la Lespezi, mai aruncam o privire in urma spre Toaca. Pfoi! Acolo am fost? La drept vorbind, de dragul ei am urcat pana acolo. :)
Si cea mai ceahlaueasca poza: vedere de la Cabana Dochia.
Ne-a placut! Si ne-am promis ca vom reveni.
Din echipamentul pe care l-am avut la noi, ne-am folosit din fiecare cate un pic:
- parazapezi: nu a fost zapada mare si cararea era batatorita, dar a fost bine sa le avem
- coltari: era pe ici pe colo gheata, se putea trece si fara ei; dar am avut aderenta mai buna
- bete de trekking: n-am folosit pana atunci, dar mai bine sa te sprijini in bat decat sa mergi 4×4
- lanterne frontale: n-am mers mult noaptea, dar ar fi fost foarte dificil (spre imposibil) fara ele
- plasturi calzi: nu muream de frig fara ei, dar unii s-au bucurat sa-i aiba.
- mancare: am mancat doar din batoanele pe care ni le-am pus cu noi. Am mancat mancare foarte buna la Cabana Dochia, iar sandwich-urile pe care le-am avut cu noi le-am mancat ziua urmatoare. Caci nu mereu ai ocazia sa mananci in Cluj mancare plimbata pe Ceahlau, nu-i asa? : ))
