Auto-turistul este cel ce practica auto-turismul.
Auto-turistul este cel care prefera sa vada ce a construit omul. Sosele, drumuri, orase… Si evident, sa foloseasca pe cat posibil masina.
Astfel, pentru auto-turist Transalpina, Transfarasan, Trasrarau, Transursoaia (si cate „Trans”-uri or mai fi) nu sunt niste drumuri (frumoase, intr-adevar!) care sa te duca dincolo de un munte. Ele sunt obiective in sine.
Practic: daca ii arati pozele de mai jos, auto-turistul va recunoaste locul din prima poza, desi in ambele poze e Valea lui Stan.
Auto-turistul este totusi incantat cand ajunge intr-un loc cat de cat natural. Chiar isi face poze in acel loc din natura. Langa masina. Caci ceea ce da valoare unei poze in natura este masina.
Auto-turistul se bucura si de lucrurile din natura, dar este si mai bucuros daca acestea se pot vedea din masina sau daca se poate merge cu masina pana langa ele. Cat mai aproape.
Daca il intalnesti pe munte (pe munte – ma refer daca exista vreun traseu aproape de vreo sosea) , autoturistul este incaltat cu adidasi si miroase de departe a șprei.
Auto-turistul iubeste natura. Mai ales daca se paote ajunge cu telescaunul, telecabina, telegondola. De aceea, daca e vorba sa vada vreun loc natural, le prefera pe cele accesibile cu aceste tele-uri, cum ar fi: Babele si Sfinxul, Cascada Cailor. Sau daca nu cu tele-uri, macar cu mocanite.
Auto-turistul elevat este incantat indeosebi de natura din „alta tara”. Va fi incantat de faptul ca acolo e amenajat totul, „nu ca la noi”; ca exista multe telecabine, „nu ca la noi”; ca acolo pe munte sunt trotuare, „nu ca la noi”; ca acolo oamenii sunt altfel, „nu ca la noi”. Dar va prefera sa le vada pe toate astea, pe cat posibil, din masina. Tot ca la noi.
Plina-i lumea de auto-turisti…
…si auto-turist poate fi oricare dintre noi. Cateodata.
