Toata lumea spune ca anul acesta a fost foarte roditor in ceea ce priveste ciupercile. Eu apucat sa merg cate un pic dupa ciuperci incepand cu ultimele zile ale lui august.
Hribi
Atata am fost de pornit, incat in prima zi cand am mers am ajuns in padure cu vreo ora inainte de rasaritul soarelui (aveam o lanterna cu mine). Acestia sunt primii hribi din ziua respectiva. Tot atunci am intalnit si un lup caruia din oarece motive n-am stat sa-i fac poze.
Eu n-am gasit in viata mea atati hribi ca in acest an! Sa fiu bine inteles: totii hribii pe care i-am gasit in viata mea adunati la un loc. Dar anul acesta, e drept, am avut si ajutor de nadejde: Alice iubeste ciupercile! Si ma tare bucur de asta!
Hribii au fost consumati – o parte din ei – dupa cum se vede. Iar o alta parte au fost pusi la congelator, iar sotia ne rasfata din cand in cand cu o pizza excelenta. Bine de stiut: daca ii pui in pungi la congelator nefierti, isi pastreaza un gust mult mai bun. Dezavantajul este ca ocupa mai mult loc decat pungile cu hribi fierti.
Ghebe
Desi in alte parti s-au facut multe de tot, anul acesta nu am avut norocul sa gasesc multe…
Specii noi
Anult acesta mm mancat pentru prima data 3 feluri noi de ciuperci. Pentru indetificarea lor am folosit cartea „Ghidul culegatorului de ciuperci” . Pentru siguranta, am cerut de fiecare data confirmare de la membrii din grupul de facebook „Iubitorii de ciuperci” (de fapt, cartea Ghidul culegatorului de ciuperci este foarte apreciata de grup, de acolo am aflat despre ea). Partea interesanta este ca desi eram 100% sigur ca sunt comestibile, pentru prima data cand le-am mancat parca totusi ma gandem „sa vedem ce-a fi peste jumatate de ora…”. Totul a fost ok de fiecare data. :)
Trâmbița piticului
Desi o stiam din vedere de multa vreme, nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca ar putea fi comestibila. Mai ales ca la prima vedere pare o ciuperca destul de uscata; mereu imi dadea impresia de „ars” sau o floare uscata. Dupa ce am aflat ca este comestibila, punand mana pe ea am avut surpriza sa constat ca este mai carnoasa decat pare.
Am mancat-o cu paste. Nu are un gust puternic, dar este foarte placut: un gust suav. Pizza a fost cu hribii gasiti cu aceeasi ocazie.
Nicorete
Pe acestia nu i-am mai vazut pana acum. Culoarea este ciudata: mov; unii ii mai numesc movalăi. Mirosul este surprinzator: undeva intre miros de iasca si… fructe!
I-am mancat cu mamaliga. Gust pronuntat de ciuperci, dar fara asemănare cu nici o alta ciuperca.
Burete țepos
Din vedere, il stiu de mic copil. Aveam mare suparare pe el cand ma pacalea prefacandu-se ca este galbior: nu de putine ori am pus mana pe el si dupa ce l-am luat vedeam ca nu are lamele, ci niste tepi. Il aruncam cat colo, suparat. Am fost surprins sa aflu ca este comestibil.
In noiembrie am fost la o plimbare in padure sa vad daca mai gasesc ceva. Si iata ca acestia au rezistat frigului!
I-am mancat fripti cu usturoi. La gust mi-a parut ca seamana cu vinetelele/oitele/oienele. Se recomanda a se razui tepii, care cica ar fi amari. Exemplarele tinere sunt mai gustoase, se spune.
Gata!
Odata cu prima zapada putem considera sezonul inchis. Cu ciupercile speram sa ne vedem cu bine la primavara. Pana atunci traim uitandu-ne pe poze… sau facand cate un control la congelator.
