In biserica din care fac parte, donatiile facute de membri sunt de doua feluri: zecime (e litera de lege: se da a 10-a parte din venit; trebuie folosita doar pentru sustinerea pastorilor) si daruri (sunt de bunavoie; de diverse feluri si pentru felurite scopuri).
Am auzit de cateva ori incurajari ca membrii sa daruiasca mai mult, spunandu-se ca darurile de buna voie ale evreilor faceau cat inca o zecime. Uneori se folosea termenul de „a doua zecime”. Mereu mi s-a parut acest termen ca fiind „inventat” (cu buna intentie, desigur), el negasindu-se in Scripturi.
În Lecțiile Biblice
Marturisesc ca am fost surprins sa gasesc in Lectiile Biblice folosindu-se termenul de „a doua zecime”. Iata textele din Lectie:
A DOUA ZECIME
În sistemul economic iudaic, ce era a doua zecime – și care era scopul ei? Deuteronom 14:22, 23, 27-29; 26:12, 13.
Deuteronom 14:22, 23, 27-29: „Să iei zeciuială din tot ce-ți va aduce sămânța, din ce-ți va aduce ogorul în fiecare an. Și să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Și așeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău și întâii născuți din cireada și turma ta, ca să te înveți să te temi totdeauna de Domnul Dumnezeul tău… 27-29 Să nu părăsești pe levitul care va fi în cetățile tale, căci n-are nici parte de moșie, nici moștenire cu tine. După trei ani, să scoți toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea și s-o pui în cetățile tale. Atunci să vină levitul, care n-are nici parte, nici moștenire cu tine, străinul, orfanul și văduva care vor fi în cetățile tale și să mănânce și să se sature, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.”
Deuteronom 26:12, 13: „După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului și văduvei, și ei să mănânce și să se sature în cetățile tale. Să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: ‘Am scos din casa mea ce este sfințit și l-am dat levitului, străinului, orfanului și văduvei, după toate poruncile pe care mi le-ai dat Tu; n-am călcat, nici n-am uitat niciuna din poruncile Tale.”
„Pentru a promova adunarea poporului pentru serviciul religios, la fel ca și pentru a se îngriji de cei săraci, se cerea o a doua zecime din tot venitul. Cu privire la prima zecime, Domnul declarase: ‚Am dat copiilor lui Levi toată zecimea din Israel’ (Numeri 18:21 engl. KJV). Însă cu privire la a doua, El a poruncit: ‚O vei mânca înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care îl va alege El să își pună numele Lui acolo, zecimea din grânele tale, din vinul tău, și din uleiul tău, și cei dintâi născuți ai turmelor și cirezilor tale; ca să înveți să te temi întotdeauna de Domnul’ (Deuteronom 14:23, 29; 16:11-14). Această zecime, sau echivalentul ei în bani, ei trebuia să o aducă timp de doi ani la locul unde era amplasat sanctuarul. După ce prezentau un dar de mulțumire lui Dumnezeu, și o parte specificată preotului, dăruitorii trebuia să folosească ceea ce rămânea pentru o sărbătoare religioasă la care trebuia să participe levitul, străinul, orfanul și văduva. Astfel se luau măsuri pentru darurile de mulțumire și sărbători la festivalurile anuale, și poporul era atras spre societatea preoților și leviților, ca să poată primi instrucțiuni și încurajare în serviciul lui Dumnezeu.
Însă, în fiecare al treilea an, această a doua zecime trebuia să fie folosită acasă, pentru a-i întreține pe leviți și pe cei săraci, … [Deuteronom 26:12 citat]. Această zecime urma să pună la dispoziție un fond pentru a fi utilizat pentru binefacere și ospitalitate.”—Patriarhi și profeți, p. 530 engl. (cap. 51, Grija lui Dumnezeu pentru cei săraci).
Deci, invatatura din aceste texte este: Daca te uiti la intrebuintarea ei, aceasta zecime este diferita de zecimea care trebuia oferita preotilor si levitilor. Aceasta se folosea la sarbatori si pentru ajutorarea saracilor. La fel cum ei erau darnici, tot asa trebuie sa fim si noi.
În scrierile ebraice
Mi s-a parut ca reacția unora la termenul de „a doua zecime” este „Da’ unde scrie asta? Eu nu inteleg asa ceva din Biblie! Asta e inventata de EGW/Biserica pentru a mai scoate niste bani de pe noi…”. De aceea am cautat sa vad ce spun si alti comentatori ai Bibliei, comentatori ne-adventisti.
Iată ce am gasit în Dictionarul Biblic (Stephanus):
Am verificat ce spune Iosif Favius in Antichitati Iudaice:
De asemenea, am cautat si referinta din cartea lui Tobit.
Avem deci doua scrieri ebraice care ne confirma ca aceasta „a doua zecime” nu este o nascocire a lui EGW sau a bisericii noastre. Se vede ca evreii asa au fost invatati: sa fie darnici, sa daruiasca in mod sistematic.
În zilele noastre
In biserica mea, principiul zecimii este pastrat cu sfintenie. Si nu este decat normal sa sa fie asa, caci a fost confirmat de Insusi Isus cand a zis despre zecime „sa nu o lasati nefacuta” (am citat parafrazand).
Daruirea de buna voie este pe deplin incurajata, dar nu este cuantificata in procente, cum era la evrei. De ce? Poate ca un motiv este urmatorul: Atunci evreii erau organizati ca natiune, iar „a doua zecime” facea parte din legile civile ale tarii, ca parte a masurilor de asistenta sociala. Acum, celui care este angajat, nu doar ca i se trage o zecime ca dari pentru stat, ci 4 zecimi (peste 40% sunt taxe la stat), din care o parte merge si la ajutorul social al celor in nevoie (cel putin teoretic). Ei erau organizați la momentul respectiv ca teocrație, iar a doua zecime era sistemul de a-i ajuta pe cei în nevoie; noi la momentul de față avem contribuții la stat care merg la Casa de pensii, asigurări de sănătate și asistență socială.
Când ei au cerut să aibă împărat, Samuel le-a spus despre redirecționarea acestei zecimi spre împărăție:
Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.
Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui. 1 Samuel 8:15,17
Faptul ca aceste legi erau intelese ca legi de organizare a natiunii ebraice ni-l confirma tot Iosif Flavius, cu cateva paragrafe inainte de a pomeni a doua (si a treia!) zecime:
În concluzie
Desi nu poate fi legiferata in procente, de la „a doua zecime” putem sa invatam si sa traim principiul darniciei. Denumirea de „a doua zecime” nu este inventata de noi, ci chiar evreii in scrierile lor au numit-o asa, intelegand ca are alte scopuri decat zecimea pentru Domnul/preoti/leviti.
Chiar daca ai unele prejudecati (asa cum le-am avut si eu), incearca sa mai cauti inca o data; o cercetare mai sargauincioasa a resurselor pe care le avem la indemana iti va fi mai de folos decat atotstiinta lui „eu nu asa stiu”.
Pe de alta parte, daca se intampla – caci se poate intampla si „la frati” – sa lucrezi la negru, ar trebui sa fii mai rezervat in a judeca pe unul care lucreaza „cu acte” si ti se pare ca nu daruieste cat ai vrea tu; sa intelegi ca o buna parte din venitul lui deja merge la saraci, sarmani si napastuiti.
In fine, am observat ca atunci cand le spui oamenilor invataturi ale caror trairi costa la buzunar, multi iti vor raspunde „Hmmmm… Nu stiu, nu inteleg asa….”. Daca le spui cum ca de fapt ni se cere mai putin (in asta se include si spiritualizari de genul „Noi suntem cu totul ai Domnului! Ce sa-I dam? Caci totul este al Lui!”), atunci dintr-o data vor spune „Da! Am inteles. E simplu!”. Dar tu sa nu fii ca acestia.
Si sa nu uitam: „Este mai ferice sa dai decat sa primesti” zicea Cineva…
