Hurghada era cam la 50 de km de resortul unde am avut cazare. Intr-o dupa masa am hotarat sa-l vizitam, pentru ca voiam sa simt cultura poporului de rand.
Deindata ce am coborat in Hurghada, ni s-a spus sa nu ne speriem daca vom auzi mereu claxoane. Am observat mai pe urma ca foloseau claxonul in loc de semnalizare.
Nu exista treceri de pietoni. Daca vrei sa treci strada, faci semn; daca te lasa, bine… daca nu, mai astepti. Urma sa aflam ca la fel e si in Cairo. Ba chiar ne-a explicat ghidul ca acesta practica sporeste respectul intre cetateni: soferul la randul lui e uneori pieton; si-atunci este motivat sa respecte pietonii, ca sa fie si el respectat.
Hurghada este un oras foarte viu. Localnicii, cel putin in partea de oras unde am fost noi, se indeletnicesc indeosebi cu a vinde tot felul de lucruri turistilor.
Totul merge pe targuiala. De la papuci de apa pana la excursii vandute de diverse agentii locale de turism, totul se negociaza. Pretul corect este de la 50% in jos.
Nu stiu ce vindeau aici, dar mi-au placut culorile. Pareau seminte si ceaiuri de tot felul.
De asemenea, aici. De toate pentru toti.
Fac si ei politica, din ce inteleg.
Simpatica broscuta aceasta…
Fiind un oras pe malul marii, are si un mic port. „Marina” il numeau localnicii.
Am intalnit si cateva sedinte foto de nunta.
Am fost si la moscheea din oras. Impresionata cladire.
Si pentru ca sunt barbat, am avut voie sa intru si inauntru.
Inauntru aveau si o macheta a moscheii.
Ne-am intors pe seara. Am cumpart mango bun, bun. N-am mai mancat din Thailanda unde am fost in luna de miere mango asa bun.
