La studiul biblic de saptamana trecuta s-a studiat printre altele si urmatorul pasaj:
1. Dupa ce am scapat de primejdie, am aflat ca ostrovul se chema Malta.
2. Barbarii ne-au aratat o bunavointa putin obisnuita; ne-au primit pe toti la un foc mare, pe care-l aprinsesera din pricina ca ploua si se lasase un frig mare.
3. Pavel stransese o gramada de maracini si-i pusese pe foc; o naparca a iesit afara din pricina caldurii si s-a lipit de mana lui.
4. Barbarii, cand au vazut naparca spanzurata de mana lui, au zis unii catre altii: „Cu adevarat omul acesta este un ucigas, caci „Dreptatea” nu vrea sa-l lase sa traiasca, macar ca a fost scapat din mare.”
5. Pavel a scuturat naparca in foc si n-a simtit niciun rau.
6. Oamenii aceia se asteptau sa-l vada umflandu-se sau cazand deodata mort; dar, dupa ce au asteptat mult si au vazut ca nu i se intampla niciun rau, si-au schimbat parerea si ziceau ca este un zeu. (Fapte 28:1-6)
Am mai zis eu ca in unele cercuri mereu gasesc ceva inedit, ceva ce n-am mai auzit, dar nici nu m-am gandit. De data aceasta, cativa si-au dat cu parerea ca sarpele nu l-a muscat pe Pavel, ci doar s-a lipit de mana lui. In viata mea nu m-am gandit la una ca asta; mereu am stiut ca l-a muscat.
Argumente aduse:
– sarpele „s-a lipit de mana lui”; poate doar s-a incolacit, nu inseamna ca l-a muscat;
– despre faptul ca sarpele atarna de mana s-a spus ca poate s-a agatat cu coada;
– despre faptul ca bastinasii se asteptau ca Pavel sa moara s-a spus ca poate ca li s-a parut ca l-a muscat si de aceea aveau asemenea asteptare;
– la urma urmei, s-a zis, chiar si faptul ca sarpele nu l-a muscat tot o minune este!
Inainte de a-mi exprima si eu parerea, Continue reading