In decembrie 2017 am fost prima data la Bukovel. Aici am inceput sa schiem. Am mai fost in decembrie 2018; acum a fost a treia oara pentru mine si Lavinia, si prima data pentru Alice.
Tag - Bukovel
Nu ma voi plange eu ca erau prea aglomerate partiile la Bukovel, ca se statea prea mult la coada la telescaun sau ca aceia te calcau pe schiuri. O sa gasesti pe altii care sa-ti spuna acestea.
Eu iti arat motivele pentru care abia astept sa revin la Bukovel. Vizionare placuta!
După ce am fost anul trecut la Bukovel, abia am așteptat sa ajungem anul acesta din nou aici. Nu voi relua din nou ce scriam atunci, voi scrie ce a fost diferit de data trecuta.
Așadar, spre deosebire de data trecuta, nu am mai dat tradiția la toți cei din vama. Am mai sărit cate unul, doi. Evident, au fost din nou dialoguri la limita dintre haz și penibil:
– Este? (întreabă el după ce a rasfoit a doua oară pașapoartele)
– Nu este.
– Cafeluț… (spune el rugător)
Ni s-a vorbit la superlativ despre Bukovel: 65 km de pârtii de toate dificultățile, cazare și mâncare ieftină. Deși n-am mai (prea) schiat, am considerat ca e momentul sa încercăm. Asa ca iată-ne porniți din Cluj Napoca spre Bukovel, sâmbătă seara.
La graniță
Am ieșit pe la Sighet. In partea română ni s-au controlat actele: pașapoartele și cartea de identitate a mașinii (talonul). Atentie: talonul trebuie sa fie pe numele tau, altfel trebuie procura, alea-alea.
La ucrainieni a început partea distractiva: ei așteaptă sa primească „tradiția” (5 lei/mașină, în vreo 4-5 locuri; total: 20-25 lei). Nu-i stress; dacă nu știi cum se face, îți cer ei într-o română minimală: „tradiția?”, „ceva bani?” sau „dă ceva!”. În rest, totul bine.
