Tag - Iacov

Despre vorbire se poate vorbi mult, foarte mult.

Unora le dau cuvintele ghes, ca lui Elihu. Nu doar ca spun tot ce gandesc, dar unii risca ca zica fara sa gandeasca, spre deosebire de Elihu.

La celalalt pol, sunt cei care gandesc ceea ce spun, vorbesc rar, dar calculat, asezat. Acestia insa risca sa nu spuna tot timpul ce trebuie spus. Si, din pacate (sau din fericire?), nimeni nu va fi tinut minte pentru gandurile sale tăinuite.

Am cetit din nou Epistola lui Iacov, ca asa a fost la rand. Din totdeauna mi-a placut cum abordeaza el subiectul vorbirii. Asculta sau ceteste. Sau ambele.

Iacov, cap. 3 (Biblia ortodoxa)

1.Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua.
2.Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul.
3.Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg.
4.Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului.
5.Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde!
6.Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei.
7.Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească,
8.Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte.
9.Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10.Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.
11.Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară?
12.Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
13.Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii.
14.Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului.
15.Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
16.Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău.
17.Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică.
18.Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.

PS. Înadins am pus ca text versiunea ortodoxa. Pentru cei care se tem ca daca este vreo traducere mai noua a Bibliei, precum cea din versiunea audio, atunci este eretica.