Asa a fost treaba ca am vorbit azi… Am anuntat de la bun inceput ca o sa fie vorbire scurta, DAR precedata de o introducere lunga.
Oare m-a crezut? Sper… Cine? Frate-meu! Si pentru ca a zis ca pot sa dau cu copy-paste (pentru ca-mi place, măi, cum scrie!), iacata:
„Nu o să vorbesc mult…”
„Încerc să fie cât de scurt…”
„Nu e timp pentru multă vorbă…”
„Inamicul numărul unu: timpul…”
„Ne presează…”Să (mai) cred?
Sau să-mi cred gândul ăla mic și rău? care spune:
„Dacă s-ar grăbi cu-adevărat, n-ar aloca (atât) timp pentru introduceri și justificări.”Oricum, la farsa cu finalul (fericit) sunt imun:
„Ne apropiem de încheiere…”
„În concluzie vreau să mai adaug doar că…”
Continue reading
