1km==1024m; 27:12:3
Toata munca omului este pentru gura lui si cu toate acestea pofta lui nu e astamparata.
Caci ce are inteleptul mai mult decat nebunul? Ce folos are saracul care stie sa se poarte inaintea celor vii?
Mai bine sa te uiti cu ochii decat sa pribegesti cu dorinta. Si aceasta este desertaciune si vinare de vant!
Asa a fost treaba ca am vorbit azi… Am anuntat de la bun inceput ca o sa fie vorbire scurta, DAR precedata de o introducere lunga.
Oare m-a crezut? Sper… Cine? Frate-meu! Si pentru ca a zis ca pot sa dau cu copy-paste (pentru ca-mi place, măi, cum scrie!), iacata:
„Nu o să vorbesc mult…”
„Încerc să fie cât de scurt…”
„Nu e timp pentru multă vorbă…”
„Inamicul numărul unu: timpul…”
„Ne presează…”Să (mai) cred?
Sau să-mi cred gândul ăla mic și rău? care spune:
„Dacă s-ar grăbi cu-adevărat, n-ar aloca (atât) timp pentru introduceri și justificări.”Oricum, la farsa cu finalul (fericit) sunt imun:
„Ne apropiem de încheiere…”
„În concluzie vreau să mai adaug doar că…”
Continue reading
Recunosc, denumirea de “farsa cu sfarsitul predicii” ii apartine lui frate-meu.
Stii care-i farsa aia, nu? “In incheiere, citim versetul cutare…”. Dupa care urmeaza o explicatie la verset, insotita de alte cateva versete si fragmente, iar apoi anuntarea din nou a incheierii cu un alt “ultim” verset. Se poate relua de cateva ori. :))
Am citit cartea “Paşte oile Mele!” de H.M.S. Richards, 391 pagini.
Ca o chestiune notabila: am inceput s-o citesc saptamana trecuta, in munti – acolo era si o stana de oi. :)
Cartea contine prelegerile sustinute de autor in anul 1957 intr-o conferinta adresata pastorilor si studetilor la teologie. Cartea se adreseaza asadar, in special, pastorilor sau celor care predica din cand in cand, as zice eu.
Desi este din 1957, este atat de actuala! Este printre cele mai bune carti pe care le-am citit in ultima vreme. Desi nu este chiar subtire, la sfarsit am avut senzatia: “ooo, da’ de ce se termina deja?!”. Continue reading
