1km==1024m; 27:12:3
După ce am fost anul trecut la Bukovel, abia am așteptat sa ajungem anul acesta din nou aici. Nu voi relua din nou ce scriam atunci, voi scrie ce a fost diferit de data trecuta.
Așadar, spre deosebire de data trecuta, nu am mai dat tradiția la toți cei din vama. Am mai sărit cate unul, doi. Evident, au fost din nou dialoguri la limita dintre haz și penibil:
– Este? (întreabă el după ce a rasfoit a doua oară pașapoartele)
– Nu este.
– Cafeluț… (spune el rugător)
Va povesteam anul trecut ca am fost incatat de Bukovel. Am fost si anul acesta, puteti vedea poze de anul acesta aici si video aici.
Doar ca anul asta, spre deosebire de anul trecut, am facut si noi cunostinta cu politia. Auzisem mai multe povesti de la altii, dar anul trecut am scapat. Anul acesta, insa nu… Ni s-a întâmplat în drum spre Bukovel.
Citisem pe amfostacolo.ro asa ceva:
Pana aici frumos, la intoarcere pe sosea la primul control, ma opreste politia, documentele, ma invita in birou, trei politisti, ma pun sa suflu in etilotest, reiese o alcoolemie de 0.35 la mie, ma asteptam la asta la sfatul unui coleg ca se poate intampla, nu intru in panica, ma duc dupa portofel, tot negociem, probleme, caci ramane autoturismul acolo, permisul suspendat, cu greu reusesc sa le achit nota, explicand ca nu am bani caci am venit ca turist si banii i-am lasat la ski, vroiau sa ma amendeze cu 3000 de lei (1000 euro au zis ei) m-am rugat de ei sa terminam circul si sa plec, constient ca asteptau mita, normal ca nu aveam alcool in sange, am decartat si am plecat, la urmatorul punct de control cel cu soldatul, vine la geam, ne numara si ne facem semn sa continuam drumul, totul ok.
Iar ce ni s-a întâmplat noua a fost ca tras la indigo.
La un stop din acela de pass control am văzut politia in drum, au oprit mașina din fața noastră, mi-am continuat drumul încet, fiind evident ca urmează sa ma oprească și pe mine. Ceea ce s-a și intamplat; mi-a cerut permisul și talonul mașinii după care m-a invitat să-l urmez într-o ghereta de-a lor unde a urmat un dialog tragico-hazliu într-o engleză minimală (il redau pe scurt):
Ni s-a vorbit la superlativ despre Bukovel: 65 km de pârtii de toate dificultățile, cazare și mâncare ieftină. Deși n-am mai (prea) schiat, am considerat ca e momentul sa încercăm. Asa ca iată-ne porniți din Cluj Napoca spre Bukovel, sâmbătă seara.
La graniță
Am ieșit pe la Sighet. In partea română ni s-au controlat actele: pașapoartele și cartea de identitate a mașinii (talonul). Atentie: talonul trebuie sa fie pe numele tau, altfel trebuie procura, alea-alea.
La ucrainieni a început partea distractiva: ei așteaptă sa primească “tradiția” (5 lei/mașină, în vreo 4-5 locuri; total: 20-25 lei). Nu-i stress; dacă nu știi cum se face, îți cer ei într-o română minimală: “tradiția?”, “ceva bani?” sau “dă ceva!”. În rest, totul bine.
