Zice-se ca unii tac pentru ca nu stiu multe, iar altii tac pentru ca stiu prea multe.
Ce-ar fi mai rau: Continue reading
1km==1024m; 27:12:3
Zice-se ca unii tac pentru ca nu stiu multe, iar altii tac pentru ca stiu prea multe.
Ce-ar fi mai rau: Continue reading
Asa a fost treaba ca am vorbit azi… Am anuntat de la bun inceput ca o sa fie vorbire scurta, DAR precedata de o introducere lunga.
Oare m-a crezut? Sper… Cine? Frate-meu! Si pentru ca a zis ca pot sa dau cu copy-paste (pentru ca-mi place, măi, cum scrie!), iacata:
„Nu o să vorbesc mult…”
„Încerc să fie cât de scurt…”
„Nu e timp pentru multă vorbă…”
„Inamicul numărul unu: timpul…”
„Ne presează…”Să (mai) cred?
Sau să-mi cred gândul ăla mic și rău? care spune:
„Dacă s-ar grăbi cu-adevărat, n-ar aloca (atât) timp pentru introduceri și justificări.”Oricum, la farsa cu finalul (fericit) sunt imun:
„Ne apropiem de încheiere…”
„În concluzie vreau să mai adaug doar că…”
Continue reading
„Tacerea-i de aur” zice o vorba in popor. Doar ca nu tot timpul este asa; asa cred eu.
Adicatelea exista unele cazuri cand se cere de la tine sa vorbesti, insa tu preferi aurul: aurul tacerii!
Oare de ce? Care ar fi avantajele tacerii? Hai sa ne uitam la cateva:
1. Nu te mandresti. Asa ti se pare tie, ca daca taci esti bland, smerit si umil. Nu te mandresti ca si acela care are mereu de spus ceva, mereu de dat o invatatura. Daca ti se cere parerea cu privire la un lucru nitel mai complicat, doar nu o sa te lansezi tu in explicatii! Mai bine umil. Oricum, altul vorbeste mai bine ca tine, stie aranja cuvintele mai bine, tu esti mai… mai smerit. Asa ca preferi sa taci.
2. Deasupra tuturor. Sau poate din contra: consideri ca ti se cere parerea cu privire la ceva prea simplu. Nu te poti cobori TU la nivelul intrebarii puse sau – de ce nu? – la nivelul nostru. Tu alegi sa Continue reading
Gabriel Liiceanu: Felul in care folosesti gramatica si felul in care gandesti sunt strans legate. Daca nu folosesti correct gramatica, neuronii ti se leaga gresit, devii prost. Oamenii care folosesc gramatica gresit sunt manimulapili, sunt prostibili.
Andrei Plesu: Limba este nutritiva. Daca nu vorbesti si nu ti se vorbeste iesi in afara umanitatii. Limba il vitaminizeaza pe celalalt sau il otraveste. Mai mult, chipul nostru interior este alcatuit prin limba.
Despre vorbire se poate vorbi mult, foarte mult.
Unora le dau cuvintele ghes, ca lui Elihu. Nu doar ca spun tot ce gandesc, dar unii risca ca zica fara sa gandeasca, spre deosebire de Elihu.
La celalalt pol, sunt cei care gandesc ceea ce spun, vorbesc rar, dar calculat, asezat. Acestia insa risca sa nu spuna tot timpul ce trebuie spus. Si, din pacate (sau din fericire?), nimeni nu va fi tinut minte pentru gandurile sale tăinuite.
Am cetit din nou Epistola lui Iacov, ca asa a fost la rand. Din totdeauna mi-a placut cum abordeaza el subiectul vorbirii. Asculta sau ceteste. Sau ambele.
Iacov, cap. 3 (Biblia ortodoxa)
1.Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua.
2.Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul.
3.Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg.
4.Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului.
5.Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde!
6.Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei.
7.Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească,
8.Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte.
9.Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10.Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.
11.Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară?
12.Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
13.Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii.
14.Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului.
15.Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
16.Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău.
17.Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică.
18.Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.
PS. Înadins am pus ca text versiunea ortodoxa. Pentru cei care se tem ca daca este vreo traducere mai noua a Bibliei, precum cea din versiunea audio, atunci este eretica.