„In umblarea mea prin lume prin ispitele haine”, am ajuns iarasi prin locuri cu denumiri cel putin nostime. Asadar, editia mai 2016. :D
oameni comozi. scuze, mocozi.
cat una, cat alta.
uliul rarait?
Urzit-am plan de a vizita ceva munti in partea Maramuresului. Si-acuma asculta ce „îmbărbătări” primirăm (majoritatea chiar de la cei din partea locului!):
„E departe…”
(de parca as putea aduce muntele mai aproape)
„Sunt anuntate ploi… chiar nu ai ce face pe munte daca ploua…”
(cu toata programarea de care-s capabil, vremea nu o pot programa)
„E frig. E zapada acolo! Si cand am mers vara am murit de frig!”
(si totusi traieti, vad…)
Intrucat
avem doua urechi si doar o gura pentru a vorbi mai putin si a asculta mai mult,
oare tot de aceea
gura este prevazuta sa se închidă, dar urechile nu?
Și atunci, decât ca
intotdeuna calauzindu-te dupa minuni
sau niciodata luandu-le in seama,
doar de minune ajunge-vei.
Sa tot fie vreo doi ani aproape de cand mi-a atras atentia ceva ciudat: o grădiniță ce funcționa in aceeasi cladire cu o crâșmă (sau birt… cum vrei sa-i zici acelui „ABC” ce avea si terasa in față). Comentam ironic atunci spunand „Polii educatiei”.
Spre reamintire repostez poza de atunci:
Cu bucurie constat ca lucrurile se pot indrepta (chiar si) in Romania, tara mea. Locul arata acum asa:
Se spunea ca singurul lucru facut de mana omului vizibil de pe Luna ar fi Zidul Chinezesc.
Cine stie daca o fi asa?…
Insa, in mod cert, (mai) este ceva ce se vede de pe Luna: DN76.
Drum ce are si pagina de facebook! :D
Pardon, drumul european E79: Deva-Beius-Oradea. Cel mai periculos E.
Comentarii recente