Televiziunea se adreseaza mintii, careia ii pune la dispozitie nu doar mai multa informatie despre lume, ci si grilele de interpretare sau de judecata a acesteia. Vedem cu ochii televizorului, gandim cu ajutorul lui situatiile pe care tot el nu le prezinta, cunoastem partea din lume sau lumea pe care el ne-o arata, ne intelegem pe noi insine asa cum acesta ne sugereaza ca suntem. Prin toate acestea, televiziunea ajunge sa substituie marea parte a facultatilor cognitive ale mintii noastre, pasivizand si inhiband in acelasi timp aceste puteri ale mintii, prin mecanismele descrise anterior. (Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane)
Adica, distrusi de TV, dupa cum ziceam… Solutii? Or fi… Ca doar si celor carora li se amputeaza cate o mana, cate un picior, li se poate pune cate ceva in loc. Doar ca ma gandesc ca niciodata nu o sa fie ca o mana si ca un picior autentic… Cat despre amputarea gandirii… pentru majoritatea nici nu-i asa grava ca si amputarea unei maini sau a unui picior! Ce sa ne mai batem capul?…
Cat despre carte, tot Virgiliu Gheorghe a zis: „Cartea este, de altfel, cel mai mare dusman al televizorului.”
