Bon Jovi, acesta despre care este vorba, este un om mereu pus pe şotii, o prezenţă placuta. Am avut prilejul de a-l intalni la Bruxelles.
Dintru inceput trebuie spus ca are o oarecare ingrijorare: trebuie sa-si mai adauge ceva la nume pentru ca reputatia i-ar fi stirbita de Bon Jovi, celalaltu’.
Bon Jovi, omul nostru plin de haz, ne-a povestit o intamplare de pe vremea domnului Ceausescu. In armata:
– Cine a fost in strainatate, sa faca doi pasi inainte (in epoca de aur era cumplit sa iesi din tara).
Si a iesit unul dintre randuri…
– Soldat, unde ai fost?
– Am fost in Timisoara, in Constanta, in Brasov si in Oradea.
– Astea-s tari, mă?!
– Tovarase, ati spus „strainatate”. Nu am cunoscut pe nimeni, nu m-a cunoscut nimeni! Nu-i strainatate?!
Si tot Bon Jovi ne-a zis cum a spus cineva ca se descurca prin alte tari:
– Pai, daca stii romana, te descurci aproape oriunde!
– Si in Franta cum te-ai descurcat stiind romana?!
– Simplu! „Qu’est-ce que tu mai faci?” Ce-i asa complicat?!
Bon Jovi, salutari din Romania, omule! Daca ai sughitat, sa stii ca eu sunt de vina. :P
