Am citit cartea „Chemarea Înţelepciunii”, Daniel Brânzei, 205 pagini.
Dupa o privire de ansamblu a cartii Proverbe, se iau marile teme din cartea Proverbe si sunt comentate versetele acesteia. Comentariile sunt imbibate cu multe citate/maxime/vorbe de duh (cand zic „citate” a nu se intelege prezenta ghilimelelor, din pacate).
7 paragrafe din carte:
„Destinate sa fie citite fragmentar, capitolele cartii Proverbelor sunt ca niste portii zilnice de ‘multivitamine'”.
„Toate familiile fericite sunt la fel; cele nefericite sunt de toate felurile.”
„Intelepciunea nu s-a nascut odata cu tine si nici nu va muri cand iti vei da obstescul sfarsit.”
„Cartea Proverbelor este un manifest pentru excelenta. […] Reversul necesar este ca aceasta carte a Proverbelor este un protest impotriva mediocritatii, a lenei, a smecheriei si a multumirii de sine.”
„Nu te pagubi sufleteste incercand sa te imbogatesti cu cele materiale.”
„Cartea Proverbelor este o pledoarie pentru caracter.”
„Proverbele, asa cum le arata si numele(pro = pentru, verbe = actiune) sunt sfaturi destinate sa ne motiveze actiunile, aliniindu-ne la traseul etern al intelepciunii. […] Oricat ar parea de eretic, singura definitie a religiei curate si neintinate data noua in Noul Testament este centrata pe importanta faptelor.”
