Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. (1 Petru 3:18-20)
Este un pasaj care este inteles de multi intr-un mod tare ciudat: cum ca dupa ce a fost rastignit, inainte sa fie inviat, Isus in duh ar fi predicat unor duhuri dintr-un fel de purgatoriu. Mi se pare o interpretare foarte fantezista, care nu are de-a face deloc cu spiritul Bibliei, caci Scriptura ne arata ca singurul timp de proba este aceasta viata. Dupa moarte, nu exista o a doua sansa. Deci presupusa predicare a Mantuitorului este o ciudatenie.
Eu cred ca textul trebuie inteles cat mai natural se poate, fara a intra in speculatii fanteziste:
- a predicat in duh in zilele lui Noe: Isus era insufletit la inviere de acelasi duh in care predicase spre pocainta celor din vremea lui Noe. Am scris aici despre lucrarea Duhului Sfant pentru antediluvieni.
- duhurile razvratite odinioara: “duhuri” este o sinecdoca pentru persoane. La fel, cum in acelasi pasaj se foloseste “suflete” pentru persoane.
- cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare: Le daduse Dumnezeu timp de har de 120 de ani. Ii astepta sa se pocaiasca.
Cu toate ca textul mi se pare destul de simplu, unii prefera sa-l mistifice. N-ai ce face…
PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.
