Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” (Geneza 6:3)
Multa lume intelege de aici ca dupa potop Dumnezeu a limitat durata de viata a omului la 120 de ani. Insa, pe de o parte, daca o luam ca o pedeapsa, urmarind varstele oamenilor de dupa Potop vom vedea ca sunt multi care au trait mai mult de 120 de ani… Pe de alta parte, daca o luam ca si cum ar fi o fagaduinta, nu putem nici spune ca acum oamenii ating 120 de ani… Este EL mincinos, atunci?
Pentru a intelege bine acest verset, trebuie sa stim ca in ebraica cuvantul tradus aici prin “ramane” are sensul de “a se lupta, a stapani” (apropo, acesta este inca unul din motivele pentru care imi place traducerea GBV a Bibliei: la multe versete se dau in subsolul paginii alte variante de traducere literala).
Asadar, versetul se poate citi si asa: Duhul Meu nu va stapani pururi în om / nu Se va lupta pururi cu omul, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
In acest fel, “totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani” arata ca Dumnezeu le-a dat oamenilor un timp de har de 120 de ani, timp in care Duhul Sau sa Se mai lupte cu ei pentru a-i convinge de pacat si indemnandu-i la pocainta. Biblia ne arata ca si alteori a procedat Dumnezeu asa. Amintim cazul Ninive cand solia a fost foarte asemanatoare, diferita era doar perioada: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!” (Iona 3:4)
Ce s-ar fi intamplat daca oamenii s-ar fi pocait pe vremea lui Noe? Nu stim. Insa intamplarea cu Ninive ne arata ca Dumnezeu Se poate si razgandi.
PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.
