De cum a a urcat in tramvai toate problemele natiunii s-au napadit asupra ei, de parca toti cetatenii ii erau impotriva.
Avea si ea o problema: avea mainile ocupate, neputand astfel sa se tina de ceva, echilibrul fiind greu de mentinut.
Insa toate celealate probleme erau generate de cei din jurul ei, probleme care ii produceau o sumedenie de nemultumiri. Nemultumiri pe care si le exprima cu voce tare, in auzul tuturor, spre amuzamentul unora:
– „Vai cum conduce prostul asta. Parca ar duce cartofi la piata!”
– „Daca ai abonament, sa vina sa-l verifice ei. Validarea abonamentului e o prostie, tot trebuie sa ne plimbam prin tramvai ca fraierii!”
– „Ce aglomeratie! Dar prostii nu se gandesc sa puna tramvaie mai dese. Si in plus, a si intarziat!”
– „Apoi si pensionarii astia au abonament gratuit… Normal ca ies toti la plimbare!”
– „Ce putoare! Nu se prea spala prostimea…”
– „Tiganii… pe acestia ii intreaba cineva despre bilete sau abonamente?”
…si multe altele, ca doar nu toate merita tinute minte.
Dar la sfarsit a concluzionat:
– „Asa este in Romania… un neam de prosti!”
Ah, dar nu am spus, stimati cititori, cu ce avea ea mainile ocupate: doi covrigi. Unul intreg, unul inceput, din care musca cu pofta printre inteleptele ei cugetari verbalizate.
„Cat de desteapta trebuie sa fii ca sa urci in aglomeratia din tramvai cu mancarea in mana?” m-am intrebat. Sau sa fie si asta pentru ca Romania?
Referitor la “Asa este in Romania… un neam de prosti!” sa-r putea sa aiba dreptate. Eu inca mai sper; vedem luni!