Acuma-s vreo 4-5 ani m-a intrebat o verisoara daca am auzit despre unii adventisti de ziua a 7-a care nu merg sambata la biserica, ci merg in padure. Fara sa clipesc si chiar aratandu-ma usor mirat ca ea nu stie i-am spus:
– Sâmbătari pădurari, asa se numesc. Sufera de bisericofobie. Tu n-ai stiut pana acuma?
– Tocmai am auzit si eu. Dar nu stiam ca asa se numesc.
– Da, da. Asa sunt numiti. Ei zic ca mai aproape de Dumnezeu se simt in natura, nu la biserica…
– Dar de ce nu merg zilnic in natura?…
– Poate in celelalte zile sunt prinsi cu serviciul. Iar duminica ai de lucru pe langa casa.
– Pai, ei tin sambata cum tin altii duminica inseamna…
– Da, ai inteles perfect.
– Sâmbătari pădurari… işi repeta ca pentru ea, ca să nu uite denumirea oficiala.
Sâmbătarii pădurari nu sunt singurii adventisti cu statut aparte. Mai exista si artistii de ziua a 7-a, care se pot clasifica in urmatoarele categorii:
Pozaşii sâmbătaşi
Acestia sunt cei care considera ca sambata este ziua cea mai potrivita pentru a face poze: de la poze in bucatarie pana la poze pe munti. Activitatea lor fotografica din celelalte zile ale saptamanii este aproape inexistenta.
Muzicienii sabatarieni
Fie ca e vorba despre muzica intrumentala sau vocala, sunt unii care isi folosesc darurile doar in sabat, doar cu public. Evident, aici nu ii incadram pe cei care canta sambata si canta si in celelalte zile, ci pe cei pe care ii apuca inspiratia doar sambata. Si se simte cand cineva canta doar cand are public… Simte si publicul asta, spre disconfortul lui. In timp ce “la altii”, cantaretii fac repetitii in timpul saptamanii, muzicienii sabatarieni se feresc de asa ceva de parca ar fi pacat sa cante “in alte zile”. Chiar daca isi programeaza repetitii pentru un sabat, deindata ce se termina sabatul, gata si cu repetitiile. Mall-urile sunt mai atractive decat muzica.
Actorii sabatici
Unii poate sunt prinsi fara sa-si dea seama de acest fel de a juca teatru. Cel mai ieftin astfel de teatru este atunci cand unii isi dau aere de mari oratori. Acest gen de actor sambatist este usor de detectat si disgratios la urma urmei. Dar nu trebuie sa fii la amvon, ca sa fii actor. Poti fi actor in banca: sa mimezi ca esti acolo, dar de fapt sa joci in alt film. De pilda, sa lasi impresia ca urmaresti lectia de sabat pe telefon, dar cumva tot dai scroll si lectia nu se mai termina… Oare sa fie cu coperti albastre book-ul acela pe care-l urmaresti? Insa cel mai dramatic teatru este atunci cand unii iti vorbesc cu convingere despre valorile crestine, incat chiar socotesti ca sunt crestini veritabili. Mare este dezamagirea cand, daca ai ocazia sa-i intalnesti in timpul saptamanii, vezi ca totul a fost o actorie de sabat.
Pe vremuri, a vorbit Domnul prin profet: “Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”
Parerea mea este ca daca stii sa faci diferenta in textul de mai sus intre “gusturile tale” si “desfatarea ta”, poti fi adventist veritabil. Daca nu, poate esti doar un artist de ziua a 7-a.
