Mai luminați ca Petru

Sunt unii cititori ai Bibliei care uneori simt ei cumva ca știu mai bine decât însuși scriitorul ce a vrut acesta sa exprime. De-a lungul vremii, am văzut ca trei astfel de pasaje au legătură cu Petru.

Petru și Piatra

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Matei 16:18

Poate ca acesta este unul din cele mai controversate texte din Noul Testament. Ce inseamna “pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea”? Unii spun ca inseamna ca pe Petru este zidita biserica si Petru ar fi primul papă. Altii spun ca piatra este marturia data de Petru (vezi versetele anterioare).

Daca esti dintre aceia care stiu ca Biblia nu a fost scrisa in romana, atunci probabil ca vei avea curiozitatea sa afli cum ar suna acest verset in original. Avem doua cuvinte aici: Petros = Piatra, o bucata de stanca desprinsa din munte, o piatra mai mica si Petra = Stanca, bloc de stanca, munte. De aceea, unii spun ca aici Isus (ca si in alte locuri, de altfel) face un joc de cuvinte: Tu eşti Petros (adică o bucată de stâncă) şi pe această petra (adică stâncă) voi clădi Biserica.

Insa dincolo de aceste pareri, este bine sa vedem ce a inteles cel caruia i S-a adresat Domnul.

Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel! Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Faptele Apostolilor 4:8-12

Apropiaţi-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. 1 Petru 2:4-5

Asadar, vedem ca insusi Petru – cel caruia Isus i S-a adresat – in doua ocazii diferite Il identifica pe Hristos ca fiind Stanca, Piatra vie. Si-atunci nu stiu de ce nu am fi multumiti cu aceasta explicatie…

Curățirea alimentelor

La un moment dat, la invinurile fariseilor ca ucenicii Sai nu tin datina batranilor pentru ca nu se spala pe maini inaite sa manance, Isus le raspunde: “Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” (Matei 15:11)

Apoi le explica ucenicilor:

El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. Marcu 7:18-19

Unii au inteles ca ultima parte vrea sa spuna ca toate legile referitoare la animale curate si necurate din Vechiul Testament au fost anulate de catre Isus. Acestia prefera sa treaca cu vederea ca discutia nu era despre CE sa manance, ci despre CUM sa manance.

Interesant este de observat cine dintre ucenici ceruse explicatii Domnului: Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.” Matei 15:15-20

Si acum sa vedem ce a inteles Petru din ceea ce i-a explicat Domnul. A inteles el ca poate sa manance orice dobitoace, fie curate, fie necurate? Iata ce se intampla peste catva timp de la presupusa “dezlegare”:

A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Faptele Apostolilor 10:9-14

Daca insusi Petru, cel care a cerut explicatii privitoare la acest subiect, nu a inteles ca poate manca orice, cum oare pot intelege altii mai mult decat el?…

Împărăția Cerurilor

Intr-o zi Domnul le spune ucenicilor:

„Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.” Marcu 9:1

Iar in versetele urmatoare putem vedea implinirea acestei fagaduinte. Putem spune ca pe Muntele schimbarii la Fata a fost aratata Imparatia Cerurilor in miniatura: Isus cel slavit stand intre Moise (care ii poate simboliza pe credinciosii morti si inviati) si Ilie (care ii poate reprezenta pe credinciosii care vor fi vii la a doua Sa venire).

După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri deoparte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi stătea de vorbă cu Isus. Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.” Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase. Marcu 9:2-6

Unii sustin insa ca nu este nici o legatura intre cele doua evenimente: intre promisiunea Domnului si Schimbarea la Fata; asta chiar daca al doilea eveniment este fix in versetul urmator (ca text) si doar dupa sase zile (ca timp)…

Intrucat Petru a fost unul dintre martorii schimbarii la fata si a proslavirii lui Isus, cred ca este edificator pentru noi sa vedem ce spune el este acest eveniment:

În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt. 2 Petru 1:11,16-18

Nu este nevoie sa fii teolog pentru a observa ca in acest text insusi Petru – cel a care a fost martor la schimbarea la fata – vorbeste despre acest eveniment ca fiind apogeul venirii Domnului Isus in lume; in vizunea sa aceasta este Imparatia vesnica a Domnului si foloseste aceleasi expresii pe care le folosea Domnul in fagaduinta Sa: Imparatie, putere, slava, venire. Si insusi ucenicul spune ca a vazut toate astea acolo, pe munte.

Mai mult, Petru insusi se considera “părtaş al slavei care va fi descoperită” – o constructie textuala foarte interesanta (a fi deja partas la ceva ce urmeaza sa fie descoperit), dar care cel mai natural poate fi inteleasa prin faptul ca Petru a vazut in evenimentul Schimbarii la Fata o pregustare a Slavei viitoare.

Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită. 1 Petru 5:1

Curățirea animalelor necurate

L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.” „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. Faptele Apostolilor 10:10-16

“E clar!” spun cei mai multi. E clar ca Dumnezeu, dupa ce a spus ca anumite animale sunt necurate, aici Se razgandeste si ne spune ca de fapt nu sunt nici spurcate, nici necurate, caci le-a curatat.

Este interesant cum este acest lucru atat de clar pentru unii, in timp ce pentru cel caruia i-a fost adresata vedenia nu a fost deloc clar:

Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă (Faptele Apostolilor 10:17).

Observam aici ca nici vorba ca Petru sa fi inteles literal aceste cuvinte, ci el era interesat despre “intelesul vedeniei”. Nu stiu de ce Dumnezeu foloseste vedenii si simboluri, dar sunt multe relatari in Scriptura in care El vorbeste asa. Gandeste-te, de exemplu, la vedeniile lui Faraon cu vacile.

Dar care a fost “intelesul vedeniei” pe care initial Petru nu l-a inteles? Ne-o spune textul, doar cateva versete mai incolo:

„Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb, dar, cu ce gând aţi trimis după mine?” (Faptele Apostolilor 10:28-29)

Cum se face ca cei mai multi dintre noi astazi intelegem altceva decat cel caruia i-a vorbit Domnul direct? Nu stiu… Stiu doar ca acest pasaj este o ilustratie perfecta pentru “a scoate textul din context si a-l face pretext”.

Asadar, sa studiem cu atentie Scripturile. Atunci cand nu studiem superficial, putem ajunge uneori la concluzii diferite de ceea ce se crede in general in lumea crestina. Insa nu trebuie sa facem o virtute din a crede total altfel decat ce spun toti cercetatorii Bibliei, caci alteori vom ajunge studiind-o la aceleasi pareri cu ei. A te crede mai luminat decat insusi cel caruia i S-a adresat Domnul este cel putin hilar.

Sa lasam Cuvantul sa-Si spuna cuvantul!

PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.