Romani 9: Suveranitatea alegerii lui Dumnezeu

Unii ne sugereaza mereu ca in Romani 9 este vorba despre predestinare: Dumnezeu ii predestineaza pe unii pentru mantuire si, de la sine inteles, pe altii pentru pierzare. Argumentele aduse in acest capitol precum “Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat” si impietrirea inimii lui Faraon sunt indestulatoare spun acestia.

Pe de alta parte, cei care nu pot accepta predestinarea au replici bine invatate, precum:

• Dumnezeu stia ca Iacov va fi bun, de aceea l-a ales pe el
• Dumnezeu stia de la inceput ce fel de om este Faraon, de aceea a putut vorbi despre el asa
• Dumnezeu ofera mantuirea tuturor oamenilor, El ii cheama pe toti
• Alegerea ii apartine omului, mantuirea trebuie acceptata de cei care doresc

Desi sustinem ca aceste argumente sunt adevarate in general, in cazul particular al capitolului 9 din Romani cred ca simtim o contradictie intre aceste argumente si urmatoarele texte:

• Romani 9:7: măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele.” :: Au fost chemati si ceilalti fii ai lui Avraam si ei au respins chemarea? Sau doar Isaac a fost ales?
• Romani 9:11-13: Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic” după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” :: A dorit Dumnezeu sa-l cheme si pe Esau?… L-a ales pe Iacov pentru ca avea vreun merit?…
• Romani 9:16: Așadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă. :: Cum impacam acest verset cu zicerea ca alegerea ii apartine omului?…

Problema

Ca sa intelegem corect despre ce vorbeste Pavel aici, va trebui sa ne amintim care era problema pe care voia Pavel s-o solutioneze si care este argumentatia lui. Ca si in Epistola catre Galateni, problema pe care voia s-o clarifice Pavel era ca si cei dintre neamuri pot face parte din Biserica lui Christos. Cand au fost scrise aceste epistole, Biserica era chiar la inceputul existentei ei; multi dintre crestinii iudei se socoteau poporul ales de Dumnezeu, mai sfinti, mai deosebiti, iar pe cei dintre neamuri ii socoteau pacatosi, in cale afara de pacatosi. Ei considerau ca neamurile nu pot fi parte a bisericii daca nu se taie imprejur, daca nu devin – deci – evrei intai de toate.

Argumentația lui Pavel

In Romani, inainte de capitolul 9, Pavel abordeaza pe rand urmatoarele subiecte majore:

1. Universalitatea pacatului – Romani 1-2

El demonstreaza ca toti oamenii sunt pacatosi. Nimic nou pentru noi, am zice. Dar de ce era nevoie sa explice Pavel asta? Pentru ca evreii ii considerau pe cei dintre neamuri pacatosi prin excelenta, iar pe ei se considerau neprihaniti.

Dupa ce in capitolul 1 face o descriere a felului de vietuire pacatos al omenirii (descriere cu care iudeii erau de acord, cand se gandeau la ceilalti), Pavel ii acuza si pe iudei ca sunt la fel de pacatosi: Tu, care te numești iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,  care cunoști voia Lui, care știi să faci deosebire între lucruri, pentru că ești învățat de Lege; tu, care te măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoștinței depline și al adevărului; – tu deci, care înveți pe alții, pe tine însuți nu te înveți? (Romani 2:17-21).

Iar apoi declara: Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; și tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. (Romani 2:28-29)

Asadar, Pavel le demonstreaza iudeilor ca pacatul este o problema universala: si ei sunt la fel de pacatosi ca si neamurile.

2. Solutia la problema pacatului: Romani 3-5

Pavel arata ca solutia la problema pacatului nu este Legea, pe care se laudau iudeii ca o au. Scopul Legii este sa osandeasca, de aceea ea nu poate mantui nimeni; ea doar ne face constienti de pacat. Atentie: La fel ca in Galateni, cand vorbeste despre Lege, Pavel nu se refera doar la Legea Ceremoniala cum incearca unii sa explice. Vezi Romani 1:21-22 – “Sa nu furi” si “Sa nu preacurvesti” nu erau porunci din Legea Ceremoniala.

Pavel ne arata ca solutia la problema pacatului este neprihanirea prin credinta, mantuirea pe care a adus-o Christos prin har. Pentru a ilustra aceasta, foloseste exemplul lui Avraam care a fost socotit neprihanit prin credinta (Romani 4) si comparatia dintre Adam si Isus, al doilea Adam. (Romani 5). In termeni mai sofisticati asta se numeste “neprihanirea atribuita”: pacatosul este socotit neprihanit acceptandu-L pe Isus.

3. Viata de credinta: Romani 6-8

In aceasta sectiune Pavel ne vorbeste despre ce inseamna practic sa-L primesti pe Isus in viata ta: traiesti o viata ca a Lui pacatul nemaidomnind in viata ta (Romani 6), vorbeste apoi despre lupta din viata crestinului de a face binele, lucru care nu tot timpul ii reuseste (Romani 7) si despre biruinta pe care o aduce Christos in viata crestinului: desi greu incercat, nimeni nu poate sa-l desparta de Dumnezeu (Romani 9).

Carturarii numesc aceasta “neprihanirea impartasita”: crestinul traieste la fel ca Isus, traieste viata Lui.

Si-acum, in Romani 9, Pavel, abordeaza urmatorul subiect:

Alegerea suverană a lui Dumnezeu

Dupa ce spune ca toti (fie iudei, fie neamuri) sunt pacatosi, dupa ce arata ca Legea nu ii favorizeaza pe iudei, caci Legea nu le-a adus neprihanirea, Pavel face un pas mai departe in a demonta simtamantul de superioritate a iudeilor, folosind cateva exemple cu care ei erau de acord:

• Isaac a fost ales dintre fratii sai: lui Avraam, Dumnezeu i-a spus clar ca Isaac este cel ales
• Iacov a fost ales, spre deosebire de Esau
• Impietrirea lui Faraon

Evreii se maguleau ca ei erau urmasii lui Avraam, Isaac si Iacov. Mai mult, puteau fi foarte usor de acord cu dreptul lui Dumnezeu de a-l impietri pe Faraon pentru a demonstra superioritatea lor. Insa Pavel duce aceste argumente si mai departe: care este scopul alegerii si cum ar putea cineva sa nu fie de acord cu EL?

Aici consider ca este cheia intelegerii acestui capitol: Pentru ce i-a ales Dumnezeu pe Isaac si Iacov? Sa-l lasam pe Pavel sa ne raspunda: Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduințele, patriarhii, și din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! (Romani 9:4-5).

Adica Dumnezeu a ales pe acesti oameni pentru a fi parte din genealogia lui Isus. Asta este lucru extraordinar!!! Este de la sine inteles acum de ce a fost ales doar Isaac dintre fratii sai, doar Iacov dintre cei doi frati. Nu putea ca Isus sa Se traga atat din Iacov cat si din Esau, de pilda.

Important este criteriul in baza caruia a facut Dumnezeu aceasta alegere: Mila lui Dumnezeu (Romani 9:16).

Genealogia lui Isus este scopul culminant al alegerii. Dar pana acolo, israelitii au fost poporul ales pentru “slujba dumnezeiască“, pentru a fi lumina pentru celelalte popoare. In timpul in care scria Pavel epistola se facea trecerea de la poporul ales la Biserica lui Christos; insa iudeilor le venea greu sa inteleaga ca Dumnezeu ii poate alege si pe cei dintre neamuri pentru a fi parte a bisericii, o lumina in lume. Pavel face aceasta discutie despre suveranitatea lui Dumnezeu pentru a le arata ca asa cum Dumnezeu a ales in trecut un popor si El a putut alege atunci pe cine a vrut (si iudeii nu aveau nimic impotriva acestei alegeri, ci chiar se mandreau cu ea!), la fel poate acum sa aleaga oameni si dintre neamuri, iar ei – iudeii – nu au permisiunea de a se impotrivi nici acestei alegeri.

Concluzia la care ajunge Pavel dupa ce discuta despre suveranitatea alegerii lui Dumnezeu imi arata ca discutia nu a fost despre a fi ales si sortit pentru mantuire sau pierzare, ci pentru a fi alesi in Biserica, biserica ce avea misiunea de a duce Evanghelia in toata lumea: “Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri” (Romani 9:24).

Alte alegeri ale lui Dumnezeu

Gasim in Biblie multe locuri in care Dumnezeu alege oameni. In toate locurile vedem ca Dumnezeu are o misiune, o lucrare de facut pentru care alege anumiti oameni. In afara de cele amintite in Romani 9, sa ne amintim alte cateva alegeri:

• Moise: Dumnezeu are o misiune: scoaterea poporului din Egipt. Il alege pe Moise pentru asta. Poate sa zica cineva ca a fost nedrept nealegandu-l, de pilda, pe Aaron?
• Saul, primul imparat: Mi se pare un exemplu reprezentativ pentru a vedea ca in acest caz au fost unii care au comentat alegerea facuta de Dumnezeu. In acelasi timp vedem ca chiar daca un om este ales de Dumnezeu pentru o anumita misiune, el totusi se poate razvrati si sa fie nemantuit.
• Apostolii: “Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli” (Luca 6:13). Daca alegerea s-ar face pe baza faptului ca El stie dinainte ce va face cel ales, atunci ne-am putea intreba de ce n-a fost ales Luca? El urma sa scrie o Evanghelie si Faptele Apostolilor…

Posibile contraargumente

Desi nu stiu raspunde la toate intrebarile iscate de acest capitol, incerc sa raspund la unele:

• Romani 9:13: “pe Esau l-am urât”: Nu inseamna asta ca pe el a vrut sa-l piarda?… In Geneza 29:31 literal se spune ca Leea era urata de Iacov (vezi diverse traduceri atat in engleza, cat si in romana; da, Cornilescu a fost mai amabil si a tradus expresia prin “nu era iubita”), in timp ce Rahela era iubita. Mai mult, in Luca 14:26, Isus ne cere celor ce doresc sa-I fie ucenici sa-si urasca parintii. In ambele texte, a iubi/a urî este folosit pentru a arata o preferinta. Cred ca asa este folosit si in acest caz.
• Romani 9:17-18: Impietrirea lui Faraon: Nu este evident ca Dumnezeu l-a predestinat pentru a fi nimicit? Am scris despre Faron si predestinare aici. Iar daca doresti sa meditezi mai mult la cum ai putea fi tu in locul lui Faraon, poti citi Pași spre împietrire.
• Romani 9:22: “Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase ale mâniei, făcute pentru piere”. Nu reiese de aici ca Dumnezeu a pregatit pe unii pentru a fi nimiciti? In primul rand, cred ca trebuie sa observam si partea din verset care spune “a suferit cu multă răbdare”. De ce a suferit cu multa rabdare?… Cred ca Pavel nu se contrazice pe sine insusi, el afirmase deja ca rabdarea lui Dumnezeu este pentru a conduce pe om la pocainta. Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu. (Romani 2:4-5) In al doilea rand, daca un om ales, cum a fost Saul-primul imparat, poate sa se razvrateasca si sa sfarseasca rau, la fel un om care este sortit pierii poate sa se intoarca atat timp cat Dumnezeu are rabdare cu el. Asta-i tot.
• Romani 9:27: “numai rămășița va fi mântuită”. Iata deci ca alegerea lui Dumnezeu este asa cum se crede – alegere pentru mantuire sau pierzare. Citeste paragraful din care citeaza Pavel: Isaia cap. 10. Vei vedea acolo ca discutia este despre faptul ca o ramasita va fi mantuita (salvata) din robie (Isaia nici nu foloseste termenul “mantuita”, ci “se va intoarce”). Cred ca Pavel aduce in discutie acest paragraf pentru a arata ca desi au fost alesi, nu toti au dus mai departe misiunea pentru care au fost chemati. Dar totusi o ramasita a ramas, altfel nu se putea implini fagaduinta facuta lui Avraam, ca din el Se va naste Christos.

Pavel – apostolul neamurilor

Poate vei intreba: Dar epistola catre Romani nu este despre Christos, Evanghelie, Neprihanire si Credinta? De ce spui ca problema pe care doreste Pavel s-o rezolve este dreptul neamurilor de a fi parte a Bisericii?

Cu siguranta, epistola este despre marile subiecte ale evangheliei si indreptatirii prin credinta. Dar haidem sa vedem daca se vorbeste si despre neamuri…

Pavel isi incepe epistola astfel:

¹ Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, ² pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. ³ Ea privește pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ce privește trupul, ⁴ iar în ce privește duhul sfințeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, ⁵ prin care am primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinței pe toate neamurile, ⁶ între care sunteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Hristos. (Romani 1:1-6)

Apoi, in fiecare sectiune a epistolei insereaza invataturi despre neamuri in care arata ca neamurile pot avea aceleasi privilegii cu iudeii (nenegand totusi intaietatea iudeului).

Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege; (Romani 2:14)

²⁹ Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al Neamurilor? Da, este și al Neamurilor; ³⁰ deoarece Dumnezeu este Unul singur, și El va socoti neprihăniți, prin credință, pe cei tăiați împrejur, și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur. (Romani 3:29-30)

Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre Neamuri. (Romani 9:29)

In “Argumentatia lui Pavel” am vorbit despre subiectele epistolei pana la capitolul 9, pentru ca doream sa intelegem care este mersul discutiei. Daca mergi mai departe si citesti capitolele 10-11, vei descoperi ca scopul lui Pavel este acelasi: sa arate ca si cei dintre neamuri sunt chemati.

În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec; căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. (Romani 10:12)

Întreb, dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos. (Romani 11:11)

Nu doar ca Pavel discuta in epistola catre Romani acest subiect, ci el insusi simte ca este chemat a fi apostol al neamurilor!

V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea” (Romani 11:13)

¹⁵ Totuși, ici colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu, ¹⁶ ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfințită de Duhul Sfânt. ¹⁷ Eu, dar, mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. ¹⁸ Căci n-aș îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, ¹⁹ fie prin puterea semnelor și a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Așa că, de la Ierusalim și țările dimprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosință Evanghelia lui Hristos.

Pavel isi incheie epistola in aceeasi nota in care a inceput-o, exprimandu-si grija sa pentru neamuri:

²⁵ Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ținută ascunsă timp de veacuri, ²⁶ dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor și, prin porunca Dumnezeului celui Veșnic, a fost adusă la cunoștința tuturor neamurilor, ca să asculte de credință – ²⁷ a lui Dumnezeu, care singur este înțelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin. (Romani 16:25-27)

Concluzii

Atunci cand ni se sugereaza ca in Romani 9 este vorba despre predestinare pentru viata vesnica sau pierzare, suntem pusi pe o pista gresita, caci Pavel nu despre asta a vorbit aici. Argumentele pe care le aducem sunt bune si sunt in concordanta cu adevarul biblic. Doar ca le aducem, sa zicem asa, pe langa subiectul din Romani 9, incercand sa fortam exemplele aduse de Pavel pentru a sustine un alt subiect, nu cel despre care vorbea el: alegerea unui om (sau grup de oameni) pentru o misiune specifica. In cazul nostru alegerea unor oameni care sa formeze biserica primara avand misiunea de a duce mai departe Evanghelia.

PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.