Cartea Eclesiastul din Biblie este scrisa de un deprimat. Am auzit ideea asta de mai multe ori, uneori chiar servita axiomatic: „se stie ca…”. Ei bine, cand intrebi de unde „se stie ca…”, atunci cel mai des ti se face trimitere spre „refrenul” din primele capitole ale cartii:
Totul este deșertăciune și goană după vânt! Eclesiastul 1:14
Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt. Eclesiastul 2:17
Daca si-a urat viata, inseamna ca nu si-a mai dorit sa traiasca, deci a fost lovit de depresie.
Asa sa fie?…
Nu-s specialist in domeniu, dar pot sa caut care-s principalele simptome ale depresiei. Nu-s nici teolog, dar pot sa citesc si celelelalte versete din Eclesiastul sa vad ce mai gasesc despre scriitor:
Simptomele depresiei
1. Tristețe profundă și persistentă
O persoană deprimată se simte copleșită de tristețe constantă.
În loc să fie copleșit de tristețe, Solomon a căutat să înțeleagă și să experimenteze bucuriile vieții. Vedem că Solomon a fost activ în explorarea bucuriilor și veseliei, chiar dacă a tras concluzii mai profunde despre ele.
„Am zis inimii mele: „Haide, vreau să te încerc cu veselie și să guști fericirea!” Dar iată că și aceasta este o deșertăciune.” (Eclesiastul 2:1).
2. Lipsa interesului
Depresia face ca persoana să-și piardă interesul pentru activitățile pe care le găsea plăcute.
In schimb, a fost pasionat de proiectele și creațiile sale, manifestând interes în multe domenii ale vieții.
„Mi-am făcut lucrări mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii; mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori.” (Eclesiastul 2:4-5).
3. Oboseală și lipsa energiei
Depresia este adesea asociată cu o oboseală constantă, chiar și pentru sarcini simple.
Solomon nu a manifestat lipsă de energie; dimpotrivă, a fost foarte productiv și activ în multe proiecte mari; nu era o persoană pasivă, ci una care își punea toate eforturile în activitățile sale. In ceea ce priveste munca, principiul lui era:
„Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10).
4. Dificultăți de concentrare
O persoană deprimată poate avea dificultăți de concentrare și de luare a deciziilor.
Solomon era recunoscut pentru înțelepciunea sa și capacitatea de a lua decizii clare. Solomon a fost cunoscut pentru puterea sa de concentrare și pentru cercetările sale vaste asupra vieții.
„Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri.” (Eclesiastul 1:13).
5. Tulburări de somn
Depresia poate aduce insomnii sau nevoia de a dormi prea mult.
Nu există indicii că Solomon a fost afectat de tulburări de somn; dimpotriva el a fost activ și productiv, ducând o viață plină. El recunoaște valoarea muncii și a odihnei sănătoase, sugerând o viață echilibrată.
„Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin.” (Eclesiastul 5:12).
6. Sentimente de vinovăție sau inutilitate
Persoana deprimată simte adesea că nu are valoare sau că este inutilă.
Intelepciunea este ceea ce-l caracteriza pe Solomon. Si-a dorit sa fie intelept, a cerut lui Dumnezeu asta si Dumnezeu l-a ascultat. Desi ai zice ca nu vorbeste despre sine insusi (caci un intelept este si modest), el noteaza acestea despre intelepciune aratand ca știa că înțelepciunea lui era de mare valoare și că ii aducea putere și influență.:
„Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate” (Eclesiastul 7:19).
7. Gânduri de moarte sau sinucidere
Depresia severă poate duce la gânduri de moarte sau sinucidere.
Deși Solomon reflectează asupra morții, el o face într-un context filosofic și nu arată dorința de a renunța la viață. Solomon reflectează asupra viitorului și a vieții de dincolo, dar fără să sugereze că își dorește moartea.
„Pentru că omul nu știe ce va fi și cine-i va spune ce va fi după el?” (Eclesiastul 10:14).
„Am urât viața”
Bine, bine… dar cum ramane cu zicerea din Eclesiastul 2:17: „Am urat viata…”? Nu inseamna ca dorea sa moara?
În Eclesiastul, scriitorul exprimă într-adevăr frustrare și dezamăgire cu privire la viață, dar nu în sensul că nu mai vrea să trăiască, ci mai degrabă din perspectiva unei reflecții profunde asupra vanității și lipsei de sens pe care o găsește în realizările omenești.
Solomon își exprimă frustrarea față de inutilitatea aparentă a vieții și a muncii sale. Totuși, este important de menționat că această afirmație nu indică o dorință de a nu mai trăi, ci mai degrabă reflectă o profundă dezamăgire față de lumea și realizările de „sub soare”, adică viața pământească, temporară.
Solomon a urât viața, viața fără Dumnzeu. Dar este vorba despre pocăință, nu sinucidere.
Aceasta face parte din procesul său de căutare a sensului vieții, unde constată că, fără o legătură cu Dumnezeu și un scop mai înalt, toate cele lumești par lipsite de sens. La sfârșitul cărții, scriitorul ajunge la o concluzie pozitivă și constructivă:
„Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13)
Deși pe parcursul cărții scriitorul explorează stări de dezamăgire și frustrare față de viață, concluzia finală arată că a găsit un sens profund în relația cu Dumnezeu, sugerând că nu a renunțat la viață, ci și-a ajustat perspectiva asupra ei.
„Goană după vânt”
In loc de concluzie, ma intorc la versetul de la inceput. In mod ironic, tocmai versetul care este folosit ca argument ca Solomon era depresiv ne arata exact inversul: un depresiv este predispus spre oboseala, inactivitate, lipsa de interes, insa „goana dupa vant” ne arata un om extrem de activ.
Scriitorul Eclesiastului poate fi văzut mai degrabă ca un căutător activ al adevărului și al înțelepciunii, nu ca o persoană copleșită de inactivitate sau apatie, așa cum ar sugera o stare depresivă. Cartea Eclesiastul descrie un om care experimentează, cercetează și reflectează asupra vieții din diverse unghiuri, fiind implicat în numeroase aspecte ale existenței umane – de la muncă și plăcere, până la relații și acumularea de cunoștințe.
Chiar dacă tonul poate părea uneori sumbru, aceasta ar putea fi o formă de realism filosofic, în care scriitorul constată limitele bucuriilor și realizărilor omenești. Aceasta nu înseamnă că el era inactiv sau fără speranță, ci că a ajuns la concluzii mai profunde privind natura temporară a satisfacțiilor lumești. Fiind un om care a avut acces la tot ce și-ar putea dori cineva, reflectă asupra deșertăciunii acestor lucruri, nu dintr-o lipsă de energie sau de dorință de viață, ci dintr-o poziție de cunoaștere.
Reflexiile sale sunt într-adevăr pline de realism, le putem considera observații profunde despre viață, nu semne de depresie, ci mai degrabă concluziile unui om care a trăit intens și a meditat mult.
Consider că Solomon vorbește despre viață la fel cum ar trebui să vorbească oricine: fie că a trecut sau nu prin depresie. Viața sub soare fără Dumnezeu nu este mai frumoasă cu nici un pic chiar daca nu ești depresiv.
Și mai mult de-atât, să nu uităm: Solomon a fost doar scriitorul; Autorul este Dumnezeu.
PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.
