Era in clasa intai sau a doua. Mareata sarbatoare si crăciunească serbare la scoala… vine mosul!
– Cati ani ai, mosule? l-a intrebat el iscoditor pe mos craciun.
– Multi, fooooooooarte multi… Ca de multi ce sunt, nici nu mai stiu cati am! a zis mosul cu o voce obosita si cuvinte apasate si rare.
– Nu cred ca ai atatia! Tu esti Marius!!! ii zise elevul nostru indraznet, sigur pe el, increzator in ceea ce face, ca si cand el ar fi fost personajul istoric menit sa spulbere un mit stravechi. Repede si fara anestezie, vorba aia…
(Marius alias „mosul” fiind un baiat dintr-o clasa mai mare).
Ras-au toti copiii de asemenea isprava, doar doamna invatatoare fiind un pic mai ingrijorata ca nazdravanul de frate-meu, prin deconspirarea pe care a facut, sa nu cumva sa rapeasca bucuria copiilor.
Dar s-a ispravit cu bine, ramanand o povestioara hazlie de povestit.
PS. Totusi cadoul a fost bun de la mosul. :))
Exact asa, doar ca eram la gradinita, am descoperit si eu ca mosul, era tati :)) Am primit cel mai mare cadou, ca sa-mi tin gura! :)))
aia da! :))