Observ in ultima vreme ca-si face loc o noua teorie printre crestini: teoria crestinilor inconstienti.
Aceasta se bazeaza pe urmatorul text:
Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit; am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.”
Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: „Doamne, cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut? Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am imbracat? Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita si am venit pe la Tine?”
Drept raspuns, Imparatul le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.”
(Matei 25:34-40)
Unii inteleg textul acesta in felul urmator: cei credinciosi vor face in mod natural fapte bune, fara sa stie ca le-au facut. Cand ei sunt apreciati de Imparatul pentru ceea ce au facut, ei pur si simplu nu-si aduc aminte cand au facut aceste fapte.
Inainte de a privi si altfel la acest text, trebuie sa fac unele precizari: nu cred ca faptele bune pot cumpara mantuirea. Ideal este ca faptele bune sa fie ca urmare al „gandului lui Christos”. Insa se prea poate ca fapte bune sa se faca si din motive rele. De asemenea, sustin ca cine stie ca e sfant, nu e.
Dar hai sa privim Continue reading