1km==1024m; 27:12:3
După ce am fost anul trecut la Bukovel, abia am așteptat sa ajungem anul acesta din nou aici. Nu voi relua din nou ce scriam atunci, voi scrie ce a fost diferit de data trecuta.
Așadar, spre deosebire de data trecuta, nu am mai dat tradiția la toți cei din vama. Am mai sărit cate unul, doi. Evident, au fost din nou dialoguri la limita dintre haz și penibil:
– Este? (întreabă el după ce a rasfoit a doua oară pașapoartele)
– Nu este.
– Cafeluț… (spune el rugător)
Va povesteam anul trecut ca am fost incatat de Bukovel. Am fost si anul acesta, puteti vedea poze de anul acesta aici si video aici.
Doar ca anul asta, spre deosebire de anul trecut, am facut si noi cunostinta cu politia. Auzisem mai multe povesti de la altii, dar anul trecut am scapat. Anul acesta, insa nu… Ni s-a întâmplat în drum spre Bukovel.
Citisem pe amfostacolo.ro asa ceva:
Pana aici frumos, la intoarcere pe sosea la primul control, ma opreste politia, documentele, ma invita in birou, trei politisti, ma pun sa suflu in etilotest, reiese o alcoolemie de 0.35 la mie, ma asteptam la asta la sfatul unui coleg ca se poate intampla, nu intru in panica, ma duc dupa portofel, tot negociem, probleme, caci ramane autoturismul acolo, permisul suspendat, cu greu reusesc sa le achit nota, explicand ca nu am bani caci am venit ca turist si banii i-am lasat la ski, vroiau sa ma amendeze cu 3000 de lei (1000 euro au zis ei) m-am rugat de ei sa terminam circul si sa plec, constient ca asteptau mita, normal ca nu aveam alcool in sange, am decartat si am plecat, la urmatorul punct de control cel cu soldatul, vine la geam, ne numara si ne facem semn sa continuam drumul, totul ok.
Iar ce ni s-a întâmplat noua a fost ca tras la indigo.
La un stop din acela de pass control am văzut politia in drum, au oprit mașina din fața noastră, mi-am continuat drumul încet, fiind evident ca urmează sa ma oprească și pe mine. Ceea ce s-a și intamplat; mi-a cerut permisul și talonul mașinii după care m-a invitat să-l urmez într-o ghereta de-a lor unde a urmat un dialog tragico-hazliu într-o engleză minimală (il redau pe scurt):
In vara lui 2017 am ajuns prima data pe Ceahlau, si ne-a placut mult. Ne-am promis atunci ca vom reveni aici. Dar cine s-a gandit ca il vom revedea pe timp de iarna? Cel putin, inceput de iarna.
La inceput de decembrie, am fost doua zile in Ceahlau. Se anunta vreme cu ceata si multa zapada. Ceata n-a fost deloc, zapada a fost doar cat sa-ti fie mai draga!
In prima zi, am facut o plimbare mai scurta, 7 km. Asa, ca dupa masa. Am plecat de la Izvorul Muntelui spre Poiana Maicilor.
Traseul incepe cu un drum forestier, care se tot ingusteaza pana ajunge o carare.
De cate ori am trecut pe langa Lacul Rosu l-am vazut verde. Am scris aici si aici despre asta.
Dar iata ca de data asta Lacul Rosu care era verde este alb!
Intr-o duminica dimineata, o zi calduroasa de toamna, mi-am luat bicicleta sa ies la o tura. Nu stiam exact unde sa merg, dar stiam ca am chef de o tura mai lunga. Am urcat din Cluj spre statia meteo de la Feleac pe un traseu pe care am fost de mai multe ori: nu pe Calea Turzii (caci e mai aglomerat, ci o varianta prin Faget – Wonderland. Prima poza este imediat dupa Wonderland.
Apoi am urcat piezis spre statia meteo, deja vedeam Clujul de sus.
Aici am ajuns la statia meteo. Urcarea pana aici e mereu anevoioasa. Simti o bucurie cand ai ajuns sus. Continue reading
Anul trecut cand am fost la Colibita ne-a placut foarte mult si ne-am promis ca vom reveni. Asa se face ca am venit si in acest an, in ultimul weekend din octombrie. Anul trecut am fost 13 persoane, din care nu a lipsit nimeni anul acesta (pe semne, toata lumea a fost la fel de incantata); ba inca au venit si alti prieteni.
A fost frumos la Colibita, dar nu a avut stralucirea de anul trecut. Continue reading
Pe drumul Beius-Bratca, dupa ce treci de Rosia, poti face dreapta spre acest loc minunat: Platoul Runcuri.
Am fost in trecere pe aici, dar ne-a facut placere sa ramanem pana la apusul soarelui. Continue reading
Intr-o insorita zi de octombrie, impreuna cu un grup de prieteni am fost pe pista de biciclete de pe Mamut, de langa Alba Iulia.
Dupa cum stiti, oameni buni, despre Posta Romana putem tot povesti si tot nu terminam.
Sunt unele produse pe care e mai convenabil sa le cumperi, daca nu te grabesti, de pe site-uri din China (ex. aliexpress). Uneori te intrebi cum li se merita. Daca nu te grabesti, zic, pentru ca ai de asteptat 3-6 saptamani pana iti ajung, depinde cat esti de norocos.
Dupa cum ziceam, am ajuns in septembrie pe Transfagarasan. Noi am fost duminica, iar duminica noaptea a nins pe acolo. Nu a fost asa aglomerat cum ne-am asteptat. Am facut o mica oprire la lacul Balea, iar apoi am coborat pe cealalta parte, inspre Vidraru. De stiam ca ajungem pe aici, imi puneam bicicleta la mine. O fi altadata.
GhitaB
Comentarii recente