Pentru ca unii se intreaba ce poate fi asa fain pe doua roti… sa le inlaturam orice dubiu, zic.
Stătea la rand la bancă. Mai era în fata lui o baba tanti care schimba cuvinte nu tocmai amabile cu domnișoara de la ghișeu. Deoarece strabuna doamnă era româncă get-beget, evident ca știa mai bine decât functionara cum și ce trebuie făcut. El, stand la rand în spatele ei, părea ca se simte vinovat de toată situația. Dar asa părea de vinovat, ca mintea iti putea lesne puia ideea ca are motive mai întemeiate de a se simți vinovat.
În spatele lui aștepta subsemnatul. Știam ca atunci ca când mergi la banca n-are rost sa mergi daca te grabesti. Însă mi-am încercat norocul, gândindu-mă ca nu are cum sa-mi ia schimbatul a 100 euro mai mult de 20 minute. Trecuseră Continue reading
Aud destul de des formularea „mintea românului de pe urmă”.
Nu-s de acord cu formularea asta pentru ca e citata in mod gresit. Proverbul intreg ar fi, din cate stiu eu: „Dă-i, Doamne, românului mintea (cea) de pe urmă!”.
Ar fi mai puțini sfătoși pe lume
dacă ar învăța (ei, sfătoșii)
din greselile celor care
le-au ascultat sfaturile.
Comentarii recente