Pedeapsa capitală

Esti tu om serios, dar cateodata iti vine sa mai faci si cate o traznaie.

Cand faci o gluma cuiva, este bine – in caz ca nu stii – sa nu te incurci cu cei botezati in otet. Sau cu proştii: prostul se supara.

Cum tovarasii mei sunt oameni faini, mi-am permis – daca tot m-am bagat pe sub birou –  sa ma agat de cablul de la mouse al unuia dintre ei si sa-l fac uitat asa…

Gluma de copii mici, nu-i bai. E fain sa vezi cum reactioneaza omul. :D

Problema a fost dupa aia, cand un coleg s-a simtit avocatul poporului:  „Eu zic ca tu sa-i tai cablul!” (adica despre mine)

Zic: „Măi, numa’ proştii se razbuna!”

Zice: „Lasa tu aia. Nu-i bine sa fii dator. Trebuie platite unele lucruri… sau si mai bine: rasplatite!”

Imi dau seama ca avem vederi diferite in ce priveste razbunarea…

Si se pun sa faca planuri ca sa ma sperie, cred… Pomenesc despre mouse, tastura…  neinteresant. S-au mai facut din astea… La un moment dat, tovarasul ‘cela, primul:

– ŞTIU! CABLUL DE LA CĂŞTI ÎL TAI! (căşti – adicatelea „headphones” cum li se spune in romana)

…si atunci chiar m-am speriat! Da’ ce v-am facut, măh, sa merit pedeapsa capitala?!