Cică „Toma, necredinciosul”

Ai auzit si tu vorba asta, asa-i? „Toma, necredinciosul”. Nu-s de acord!!!

Nu Toma era cel mai necredincios dintre ucenici, ci Filip!

De ce spun asta? Hai sa le luam pe rand:

1. Chemarea lui Natanael.

Cand Filip merge si-l cheama pe Natanael, cum Il prezinta el pe Isus?

Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: „Noi am gasit pe Acela despre care a scris Moise in Lege si Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” (Ioan 1:45)

Adica, Filip nu era convins ca Isus este Mesia. Desi stie ca prorocii au vorbit despre El, nu vede in Isus decat „fiul lui Iosif”. Asta denota ca era cam „zabavnic cu inima”, asa-i? O sa zici ca era la inceput. Hmmm… tot la inceput a fost si Andrei. Si iata el cum l-a prezentat pe Isus (doar cateva versete mai sus!): Unul din cei doi, care auzisera cuvintele lui Ioan si mersesera dupa Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. El, cel dintai, a gasit pe fratele sau Simon si i-a zis: „Noi am gasit pe Mesia” (care talmacit inseamna Hristos). (Ioan 1:40-41)

2. Inmultirea painilor.

Inainte de minunea cu inmultirea painilor, Isus il pune la incercare pe Filip intrebandu-l de unde vor putea procura paini ca sa dea multimii sa manance. De ce i S-a adresat fix lui Filip? Stia Isus cu cine are de-a face.

Iti amintesti ce a raspuns Filip?

Filip I-a raspuns: „Painile pe care le-am putea cumpara cu doua sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare sa capete putintel din ele.” (Ioan 6:7)

Intreb: raspunsul lui Filip inclina catre credinta sau catre necredinta? Spre necredinta, zic eu. De aia: pentru ca dupa ce vazuse multe minuni ale lui Isus, el vedea rezolvarea in bani!

3. Intreabarea grecilor.

La un moment dat, vin niste greci care doreau sa-L cunoasca pe Isus. Din intamplare, ei il roaga pe Filip sa-i duca la Isus. I-a dus Filip la Isus?

Niste greci, dintre cei ce se suisera sa se inchine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat si au zis: „Domnule, am vrea sa vedem pe Isus.”. Filip s-a dus si a spus lui Andrei. (Ioan 12:20-22)

Bine totusi ca impreuna cu Andrei s-a dus la Isus… Dar nu era mai frumos sa mearga direct la Isus cu ei? Nu asa ar trebui sa faca un credincios? Filip insa s-a sfiit sa foloseasca acest prilej.

4. Inainte de rastignire

Cu cateva ore inainte de rastignirea Sa, Isus le spune ucenicilor: „Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu”.

Ce zice Filip?

„Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns” (Ioan 14:8).

Din nou un raspuns al necredintei, necredinta pentru care este mustrat de Isus:

Isus i-a zis: „De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: „Arata-ne pe Tatal”? Nu crezi ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine? (Ioan 14:9-10)

Dupa 3 ani de zile in care fusese cu Isus, totusi cam greoi la inima si slab in credinta era Filip acesta…

Haideti sa vedem ce gasim in Biblie despre Toma, ca de aici plecase discutia.

1. Moartea lui Lazar

Isus a spus ucenicilor ca Lazar a murit, dar ca intentioneaza sa mearga sa-l trezeasca. Ucenicii stiau ca iudeii Il urau de moarte pe Isus si ca daca ar merge in Betania vor incerca sa-L omoare.

Totusi, un ucenic mai curajos a spus celorlalti: „Haideti sa mergem si noi sa murim cu El!” (Ioan 11:16).

Si nu a fost Petru, ci… TOMA! Ai vazut ce dedicat era Invatatorului sau? Vezi ce curajos era Toma?

2. Inainte de rastignire

Cu cateva ore inainte de rastignire, Isus le spune ucenicilor: „Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.” (Ioan 14:4). Acuma, dupa ce asteptari aveau ucenicii, ne dam seama ca nici unul din ei nu a priceput ce vrea sa spuna Isus. Si dintre toti se gaseste unul cu inima sincera care recunoaste:

„Doamne, nu stim unde Te duci; cum putem sa stim calea intr-acolo?” (Ioan 14:5)

Vezi? Il recunoaste pe Isus ca Domn, constientizeaza ca el nu stie si isi da seama ca Isus il poate ajuta, de aceea intreaba cu sinceritate ceea ce are pe inima. Cine era acesta? Toma, cel sincer!

3. Dupa inviere

Da, dupa invierea lui Isus, ucenicii s-au adunat si Isus li s-a aratat. Toma nu a fost cu ei, iar cand ucenicii i-au povestit cele intamplate, Toma a zis: „Nu cred pana nu vad!”.

Va intreb: pana nu-L vazusera pe Isus inviat, ceilalti ucenici chiar excelau in credinta lor? Care a fost atitudinea lor cand i-au anuntat femeile ca Isus a inviat? Aaaa, deci nu era Toma mai aparte decat ei!

…si totusi in memoria noastra a ramas ca „Toma necredinciosul”. Mi se pare un pic nedrept… Asta totusi arata cat este de important ceea ce spunem: unii oamenii isi vor aminti ce am zis la un moment dat, decat ceea ce am fost de-a lungul timpului.

Da, nu a fost bine ca Toma nu a crezut. Nu a fost bine ca a impus conditii pentru a crede. A fost rau ca el a facut o virtute din necredinta lui! Daca am face toti ca el, nu ar mai fi nici un credincios probabil, pentru ca noi – vrand, nevrand – ne bazam credinta pe cele povestite de evanghelisti.

De fapt, am zis si altadata: nu vezi pana nu crezi!

Dar totusi, sa nu uitam cuvintele din urma ale lui Toma: „Domnul meu si Dumnezeul meu!”  (Ioan 20:28)

De aceea zic: correct este „Filip necredinciosul” si „Toma cel sincer”!