Traim intr-un timp cand exista foarte multa informatie. Mai multa ca oricand! Dar orice informatie este si adevar? Cat de importante sunt sursele de informare? Se poate imtampla ca ceea ce consideram o sursa de informare sa fie, de fapt. o sursa de dezinformare?…
Marius Cruceru, vorbind despre sanatatea mintii in epoca informatiei, spunea intr-o emisiune (emisiune pe care ti-o recomand s-o urmaresti in intregime):
Cineva este in acest ocean informational si omul modern are o responsabilitate imensa de a-si selecta adevarurile dintr-o multitudine de informatii. […] Ne trebuie o sursa exterioara, un arbitraj exterior, ne trebuie un ancoraj in afara noastra; pentru ca daca incercam sa navigam („navigam pe internet”), orice astfel de navigare pe internet se poate sfarsi intr-o navigare in deriva. Pentru ca navigam intr-un ocean informational, dar noi nu avem in noi criteriile de judecata sa ne transformam in judecatorul final si sa decidem: cutare lucru este bun, cutare lucru nu este bun. Avem nevoie de o informare din afara. […] Aceasta informare din afara, pentru mine, este Sfanta Scriptura. Imediat recurg la un decident exterior mie, deschid Sfanta Scriptura si acolo incep sa-mi sortez informatiile.
Mi-am adus aminte de cuvintele lui cand m-am gandit la potop.
Vezi tu?… In Biblie spune despre Noe si arca sa. In Epopeea lui Ghilgames, de asemenea se vorbeste despre potop, dar eroul este Utnapistim babilonianul. Mayasii din America Centrala il aveau pe Tapi, persanii il aveau Yiam, grecii il aveau pe Deucalion, iar la indieni protagonistul era Manu.
Acuma, fie-mi cu iertare, dar daca tu, crestin care pretinzi a crede Biblia, vii si imi spui mie ca faptul ca scrierile sumeriene ale lui Ghilgames sunt mai vechi decat Biblia sugereaza ca Moise s-a ispirat din acestea, eu ma simt luat de prost sau cel putin de fraier. Si nu ma simt bine asa…
Mie personal, informatiile de mai sus imi dovedesc doar ca oamenii, din toate natiile, stiu cate ceva despre potop. Dar asta nu ma convinge sa cred ca Moise s-a inspirat de la altii.
Inca un exemplu:
Circula pe youtube un asa zis documentar despre o padure bantuita de langa un oras nu de mica importanta din tara noastra. La fel de veridice ca si documentarele despre vanatorii de OZN-uri. :)) Tot aceiasi au mai facut un documentar despre daci. Acuma, tu vezi documentarul despre adevarurile tulburatoare despre daci. In extazul acestor descoperiri uimitoare cazi pe spate si imediat te pui sa-l dai si altora. Tie chiar nu-ti pasa cine spune anumite lucruri? Chiar nu cercetezi un pic sa vezi ce mai spun acei oameni?
De aceea, nu te mira ca nu te primesc bine daca tu, pretinzand ca crezi acelasi lucruri ca si mine, imi aduci argumente dintr-o sursa (un amarat de site, de cele mai multe ori, nici macar wikipedia!), in timp ce acel site este plin de articole impotriva a ceea ce tu si eu credem, chiar impotriva a ceea ce suntem (sau pretindem a fi). Nu am cum sa primesc bine aceasta, crede-ma!
Culmea culmilor, imi spui ca tu ai studiat problema! Pe bune? Acela este studiu?! Sa repeti papagaliceste ce spun unii in timp ce textul biblic (da! despre Biblia din mana ta vorbesc!) care trateaza exact acel subiect nu-l cunosti?! Ma indoiesc ca asta inseamna studiu…
In cel mai bun caz, asta denota superficialitate, daca nu chiar a manca ceea ce au mestecat altii. Sau in cel mai rau caz, a manca mancare gata digerata de altii.
Ma abtin de data asta de a da solutii.
Scuza-ma, noa…