Nu l-am mai vazut din vara… Dar iata-l ca a aparut!
– Oooo, pe cine vad! Ai revenit cum a revenit Kempes din Australia!
– Maaaama, ce comparatie! mi-a zis vadit emotionat.
– Pai, semanati! nu ma las eu…
– Da, suntem doi uscati… mi-o intoarce el.
– Nu chiar la asta ma refeream. E drept, semanati la infatisare. Dar si la voce. Si amandoi ati avut accident cu motorul…
– Da… Uite, la asta nu m-am gandit… Motorul… Cu cata nostalgie a zis despre motor! Si ca si cum ar zice „Sa nu deschidem subiectul despre motociclete, ca nu terminam azi”, se intoarece la subiectul „Despre trupe”: Dar tu vezi ce se intampla? Pleca vocalistii, mai! Minculescu… si el a plecat.
– Nu stiu ce-o sa fie de Iris fara el…
– Ce-o sa fie?! Cargo ce face fara Kempes? imi zice cu o oarecare revolta…
– Canta cum poate…
– Ai! Bine ai zis. Cum poate… Adevarat: vocalistul este sufletul unei trupe.
Imi zambeste intr-un fel care imi da de inteles ca nu am cum sa contrazic inteleapta zicere izvodita din meditatii indelumgi asupra subiectului. :)
Numele lui este Garbis Constantin. Numele de scena este Jaguaru. Scena, cel putin in Oradea, este strada. Cand este in Oradea, de dimineata pana seara canta. Asa isi castiga existenta.
Am mancat cu el o placinta calda. Se bucura de fiecare data cand ma opresc sa schimb cateva cuvinte cu el.
Vezi tu?… Asta nu va putea face facebook-ul niciodata! Cu toate ca poti ‘socializa’ cu cineva de pe cealalta parte a planetei, nu poti sa-i strangi mana, nu poti sa-l privesti in ochi. :)
Cu bucurie m-a lasat sa-l filmez, cu o conditie:
– Sa pui pe youtube!
Done.
Spune-i să cânte și pentru mine ceva.
O colindă fără moși și fără zăpadă… :)
Preferabil: „O, Betleem, oraș micuț”…