Pe vremuri a fost primar in Gârda, langa Scarisoara. Om vorbit de bine si respectat si acum de sateni.
S-a asezat langa mine. Din cine stie ce motive (desi am vagi banuieli), a simtit nevoia sa-mi arate ce poarta in portofel. Un act de aproape jumate de veac!
“Oridecate ori am vazut o carte, am luat-o si am deschis-o la mijloc. Daca am gasit cuvinte potrivite, am pastrat-o; daca nu, am lasat-o” mi-a destainuit dumnealui secretul sau.
Mi-au trecut prin minte cel putin 3 intrebari:
1. Cum ar arata tara asta daca toti primarii ar fi prieteni ai cartilor?
2. Ce-ar fi sa fi sa ne stricam privirea mai mult citind carti decat holbandu-ne pe facebook?
3. Oare suntem constienti ca si azi se acorda insigna “Prieten al Cărţii”? Cartea cu carti.