Cu ocazia Untold 2017, am fost la Padis doua zile. Suficient de departe de Cluuuuuj, incat sa nu auzim nespusele bubuituri. Dar drept este ca am fugit si de canicula; am ales racoarea cortului in munte.
In prima zi am facut doua trasee: Cetatile Ponorului si Lumea Pierduta. Ne-am simtit mici in fata Cetatilor, ne-am racorit picioarele trecand prin Cetati, ne-am testat rezistenta urmand traseul care trece pe deasupra Cetatilor si ne-am bucurat de apa de la izvorul din Glavoi. Aici unii ne-au parasit, intorcandu-se la corturi.
Ne-am urmat drumul spre Lumea Pierduta; trecand prin Poiana Rotunda, verdede de aici ne-a odihnit ochii obisnuiti cu peisaje cu stanci si padure. Ne-am abatut putin pe la Izvorul Rece, unde ne-am inviorat; cu totii am recunoscut inca o data ce buuuuuna e apa!
Prin Lumea Pierduta ne-am uimit de avenele pe care le-am intalnit; gandul la ce pot sa ascunda in interior acele gropi negre ne dadea fiori.
Ultima parte a traseului am facut-o sperand ca cei care s-au intors mai devreme ne-au mai lasat si noua lebenita. Nu m-am inselat; n-au putut-o manca pe toata.
“N-ati venit cu noi sa vedeti ce am mai vazut…” am incercat sa le fac in ciuda.
“Dar am fost primul cu stomacul plin. Si asta e tot ce conteaza” mi-a taiat el elanul.
Dovada era gramada de coji de pepene rosu. Lebenita.
